Azi, 23 februarie, scriitorul Haralambie Moraru ar fi împlinit 75 de ani

Prozatorul și publicistul Haralambie Moraru s-a născut la 23 februarie 1950 în satul Coştangalia, Cantemir, într-o familie de ţărani. Și-a făcut studiile la Şcoala medie-internat din Cahul, apoi le-a continuat la Facultatea de Filologie (secţia Jurnalism) a Universităţii  de Stat din Moldova, pe care a absolvit-o în 1972.

Ulterior, a lucrat ca redactor la ziarele „Tinerimea Moldovei” și „Literatura şi Arta”. A fost redactor-şef la „Chişinău, gazetă de seară” și redactor șef-adjunct la „Literatura și Arta”. A activat la Serviciul de presă al Primăriei municipiului Chișinău.

A debutat editorial cu volumul de povestiri şi nuvele Nimeni nu rămâne singur (1980),pentru care a fost distins cu Premiul Boris Glavan al Tineretului din Moldova (1983).

Au urmat noi apariții editoriale – cărți de nuvele și publicistică precum și două romane – Ploi mari în sec. XX (1989) și Scările (2012). A publicat schițe și povestiri în presa periodică. Haralambie Moraru este și autorul unei cărți pentru copiii de vârstă preșcolară – Abecedar. Fac un pas și sînt școlar (2010).

Scriitorul s-a stins din viață la vila sa din satul Râșcova, raionul Criuleni, la 7 noiembrie 2016, la vârsta de 66 de ani. A fost înmormântat în satul Suhat, raionul Cantemir, alături de părinții săi.

Premii, distincții

Laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul Viaţa de mai târziu (2004)

Titlul onorific „Maestru al Literaturii” (2010)

Ordinul „Gloria Muncii”

Opera

 Nimeni nu rămâne singur, Ch., 1980; Grâu nou, nuvele, Ch., 1983; Pragul dinspre zi, Ch., 1987; Ploi mari în sec. XX, roman şi nuvele, Ch., 1989; Viaţa de mai târziu, nuvele, Ch., 2004; Lecţia lui Iurie Colesnic, eseu, Ch., 2005; Scările, roman, Ch. 2012.

Referință

„Bun şi de mulţi ani fecund ziarist, Haralambie Moraru ştie să potrivească bine cuvântul, să arcuiască frumos fraza, să viseze personaje care să respire cu amândoi plămânii, să inventeze situaţii limită în care să-şi pună să acţioneze eroii, să creeze subiecte care compun ceva mai altfel decât ne-am deprins, realitatea… Într-un cuvânt, să scrie o proză cu sorți de izbândă…

      Asta ar fi ceea ce vrea să fie proza dumnealui!

       Am zis – vrea să fie – pentru ca în cazul în care drumul ales ar putea să se dovedească mult prea anevoios, să nu înceteze să creadă în ceea ce se anunța cândva:

       proaspăt, încât avea șanse să ajungă într-o bună zi nou;

       năvalnic, semn că venea pe unda virtuților;

       sclipitor, însușire de care au parte numai cei luminați.”

(Serafim Saka, Prefață la cartea de debut Nimeni nu rămâne singur, Ch. 1980).

Opere din colecția Cărți a MNLR