Adio, Omul nostru drag!

A plecat maestrul Vladimir Beșleagă… S-a strămutat acolo unde nu este loc pentru suferință și durere… A plecat la cele veșnice un mare prieten al Muzeului Național al Literaturii Române, cel nelipsit de la evenimentele organizate de muzeu și la muzeu.

Fiind omniprezent, l-am crezut și etern… Și, de bună seamă, maestru este etern, atâta doar că, de azi, doar în amintirea noastră și doar prin creația sa. Fizic, nu-l vom mai admira cum vine încet, meditativ, împreună cu doamna Alexandra, pășind cu atenție pe aleile muzeului, așa precum l-a înveșnicit Nadejda Roșcovanu în reportajele sale.

Vladimir Beșleaga s-a născut la 25 iulie 1931, în satul Mălăiești, raionul Grigoriopol, RASS Moldovenească, RSS Ucraineană, URSS. În 1955 a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, a făcut stagiul doctoral la aceeași instituție, având tema de cercetare „Liviu Rebreanu, romancier”, dar nu i s-a permis să-și definitiveze lucrarea, cerându-i-se să ia o altă temă, una care ar cadra cu noua ideologie. A refuzat categoric, preferând să rămână fără titlu științific.

Și-a început activitatea ca publicist, colaborând la revistele „Chipăruș”, „Cultura Moldovei”, „Tinerimea Moldovei” etc. A fost redactor-șef adjunct la revista „Nistru” (1970-1982), secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1971-1976), director al Muzeului Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir”, în prezent Muzeul Național al Literaturii Române (1988), membru al comitetului de conducere al USM.

A debutat în anul 1956 cu volumul de proză pentru copii „Zbânțuilă”, urmat de volumul „Vacanța mea” (1959), dar s-a recomandat ca scriitor abia după publicarea volumului de povestiri „La fântâna Leahului” (1963).

Își câștigă notorietatea cu romanul psihologic „Zbor frânt” (1966), care, alături de „Singur în fața dragostei” de Aureliu Busuioc, „Balade din câmpie” de Ion Druță și „Povestea cu cocoșul roșu” de Vasile Vasilache, legitimează o nouă paradigmă în literatura română din perioada sovietică, utilizând noi tehnici narative și îndepărtându-se substanțial de realismul socialist, practicat abuziv de scriitorii din RSS Moldovenească, așa precum li se cerea la acea vreme.

Ulterior va publica și alte romane: „Acasă” (1976, reeditat în 1998 cu titlul „Nepotul”), „Isai” (1976), „Ignat și Ana” (1979), „Durere” (1979), „Durere frântă” (1981), „Sânge pe zăpadă” (1985, 1988) și „Cumplite vremi” (1990, 2017), „Viața și moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoașterii de sine” (1988, poem tragic scris în 1969-1970, dar referat negativ de experții de atunci ai USM și trimis în sertarul cenzurii comuniste pentru optsprezece ani).

Vladimir Beșleagă a semnat și lucrări de proză documentară, proză memorialistică, jurnale, eseistică, precum „Jurnal, 1986-1988, (2002), „Cruci răsturnate de regim. Mănăstirea Răciula. 1959” (2006), „Dialoguri literare (2006)”, „Hoții din apartamente” (2006), „Conștiința națională sub regimul comunist totalitar” (2008), „Dirimaga” (2009) ș.a.

În anul 1971, a fost lansat filmul artistic „Povârnișul”, producție a studioului „Moldova-film” în regia lui Iacob Burghiu, după un scenariu de Vladimir Beșleagă, Iacob Burghiu și Vadim Rojcovschi. În anul 1989 a fost lansat filmul „Durere”, după romanul omonim al scriitorului. În anul 2022 tânărul regizor Eugen Popovici a ecranizat filmul documentar intitulat „Zbor” despre viața și creația lui Vladimir Beșleagă.

Opera lui Vladimir Beșleagă a fost tradusă în limbile altor popoare, cum ar fi rusa, letona, franceza, engleza, armeana etc. La rândul său, scriitorul a tradus din operele lui Longos, Erasm din Rotterdam ș.a.

În anii 1987-1990, Vladimir Beșleagă s-a implicat, împreună cu colegii scriitori, în Mișcarea de renaștere națională, fiind ales deputat în primul Parlament al Moldovei independente (1990-1994).

A fost distins cu Premiul de Stat al RSSM (1978). Este Scriitor al Poporului (1991). A fost decorat cu „Ordinul Republicii” (1996, distincție pe care a recuzat-o). În anul 2004, i-a fost acordat Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga operă literară și activitate publică. Statul Român l-a distins cu Ordinul Meritul Cultural în Grad de Comandor.

Arhiva scriitorului Vladimir Beșleagă, cu documente și obiecte prețioase, cu cărțile editate și cele rămase în manuscris, se păstrează în fondurile Muzeului Național al Literaturii Române, fiind donate, de-a lungul anilor, ca și înaltele distincții, de însuși scriitorul. Vladimir Beșleagă a fost spiritul tutelar al muzeului. Ne-a susținut, ne-a încurajat, ne-a sfătuit, s-a întristat de greutățile prin care am trecut și s-a bucurat de succesele noastre.

Scriitorul s-a retras definitiv în cărțile sale, acolo îl vom găsi mereu, ele îi vor fi de azi înainte pavăză și martor al bunului său nume. Adio, maestre Vladimir Beșleagă! Lumină lină!

Colectivul Muzeului Național al Literaturii Române din Chișinău,
26 februarie 2025