13 februarie 2025

Muzeul Național al Literaturii Române, Chișinău

Bine ați venit pe pagina muzeului !

Valentina Tăzlăuanu, 75 de la naștere

Scriitoarea, criticul de teatru, jurnalista Valentina TĂZLĂUANU ar fi împlinit 75 de ani de la naștere. Amintirea ei luminoasă îi ține faptele și ideile aici, printre noi.

Valentina Tăzlăuanu (n. 5 ianuarie 1950, satul Druță, raionul Râșcani, R.S.S. Moldovenească – d. 3 iunie 2020, orașul Chișinău, Republica Moldova), absolventă a Universității de Stat din Moldova (1971), a activat în domeniul presei – la Radio Moldova; în calitate de redactor principal – la Comitetul pentru editare de carte; în calitate de șef al departamentului de arte – la săptămânalul Literatura și Arta (1977–1990).

În anul 1990 a fondat revista Sud-Est / Sud-Est Cultural, al cărei redactor-șef a fost până la sfârșitul vieții. Revista Sud-Est Cultural face parte eminamente din opera scriitoarei.

În anii 1997-2000 a fost ministru adjunct al Culturii, susținând programatic artele și pe tinerii creatori.

A fost membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, membră a Uniunii Scriitorilor din România, membră și secretară a PEN Club Moldova.

Cărți publicate:
Măsura de prezență (1991), Discursuri paralele (2005), Lumea după Hamlet (2011), Ceea ce rămâne (2015), Schimbarea la față a culturii (postum, 2021).

Referințe:
„Valentina Tăzlăuanu nu a avut un caracter tupeist, băgăreț, să se plaseze în față pentru a beneficia sau a profita de vreun avantaj, deși a fost și viceministru al Culturii, și fondatoare a revistei Sud-Est Cultural, pe care, în calitate de redactor-șef, a conceput-o, monitorizat-o, a scris-o și a iubit-o cu dăruirea intelectualului, care, timp de peste 30 de ani, și-a găsit în aceste pagini îndeletnicirea cea mai plăcută pentru spirit și suflet.

O viață trăită printre cărți (îmi spunea adesea: „Citesc la fel cum m-aș alimenta”), dar cu ochiul atent la realitățile noastre sufocante, captând cu ironie discretă ori cu sarcasm acid derapajele și, mai ales, prostia infatuată, mediocritatea, handicapul de reflex al provincialismului nostru fără leac. Valentina a fost net superioară acestor timpuri fără ca superioritatea ei să îmbrace morga de adevăr în ultimă instanță, deși condescendența cu care privea uneori realitatea avea în ea esența tare a lucrurilor tratate fără menajamente și spuse direct pe nume.”
(Rodica IUNCU, 2020)

„Valentina Tăzlăuanu, care poate fi considerată pe drept cuvânt unul dintre pionierii și ideologii integrării europene și ai reunificării cu România, a fost o femeie inteligentă, discretă, dar dârză, perseverentă, cu capacități organizatorice demonstrate și în funcția de ministru adjunct al Culturii, când a revigorat viața teatrală și a pus pe roate un mecanism de valorificare a dramaturgiei locale (demontat între timp).”
(Nicolae NEGRU, 2020)