Ion Creangă, 135 de ani de la trecerea în eternitate

Data nașterii lui Ion Creangă este și astăzi incertă. Chiar el însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la data de 1 martie 1837, dar este cunoscută și o altă teorie conform căreia autorul s-ar fi născut la data de 10 iunie 1839, potrivit unor mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești.

Creangă a mai avut șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petra. Ultimii trei dintre ei au murit la vârste fragede în copilărie, iar Maria, Ileana și Zahei au murit în 1919.

Fiu de țăran, Creangă a fost pregătit de dascălul din sat, după care mama lui l-a încredințat bunicului matern, „tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig”, care l-a dus pe Valea Bistriței, la Broșteni, pentru a continua școala. La început, numele său era Ion Ștefănescu, dar ulterior și-a schimbat numele în Creangă, după numele mamei.

Dorința mamei sale a fost de a-l vedea preot, așa că s-a înscris la Școala catihetică din Fălticeni, „fabrica de popi”, acolo unde apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care și l-a păstrat pentru tot restul vieții. După ce școala din Fălticeni s-a desființat, Creangă este silit să plece la Iași, acolo unde a absolvit cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola. Urmează cursurile seminarului din 1855 până în 1859, după care își ia atestatul și revine în satul natal.

Se însoară cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la Biserica Patruzeci de sfinți din Iași și devine diacon al acesteia. Pe 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. În anul 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, acolo unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu, care l-a apreciat foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.

A fost dascăl și diacon la diferite biserici timp de 12 ani, după care a fost exclus definitiv din rândurile clerului, deoarece și-a părăsit nevasta și a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia, și s-a tuns ca un mirean, lucruri ce nu erau permise pentru un diacon. În 1873 se încheie procesul de divorț, iar copilul său de 12 ani îi este dat în îngrijire lui, motiv pentru care Creangă caută o locuință în care să se mute și așa o alege pe cea în mahalaua Țicău (bojdeuca).

În anul 1875, Creangă îl cunoaște pe Mihai Eminescu, cu care se împrietenește, iar la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale între anii 1875-1883. Ion Creangă a murit pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău și a fost înmormântat pe 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea din Iași.

Ion Creangă a avut un băiat, pe Constantin, un fost ofițer de carieră, care s-a căsătorit cu Olga Pătru (în 1886), fiica unui comerciant din Brăila. Împreună au avut patru copii: pe Horia, Ion (Ionel), Silvia și Laetitia. Cei doi nepoți ai lui Ion Creangă, Horia și Ion, au fost arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.

Cele mai cunoscute opere scrise de Ion Creangă

Povești de Ion Creangă

Capra cu trei iezi (1875); Dănilă Prepeleac (1876); Fata babei și fata moșneagului (1877); Făt Frumos, fiul iepei (1877); Povestea lui Harap-Alb (1877); Ivan Turbincă (1878); Povestea lui Ionică cel prost (1877); Povestea lui Stan-Pățitul (1877); Povestea porcului (1876); Povestea poveștilor (1877-1878); Povestea unui om leneș (1878); Punguța cu doi bani (1875); Soacra cu trei nurori (1875).

Povestiri scrise de Creangă

Acul și barosul (1874); Cinci pâini (1883); Inul și cămeșa (1874); Ion Roată și Cuza-Vodă (1882); Moș Ion Roată și Unirea (1880); Păcală (1880); Prostia omenească (1874); Ursul păcălit de vulpe (1880).

Nuvele de Ion Creangă

Moș Nichifor Coțcariul (1877); Popa Duhul (1879).

Romane autobiografice

Amintiri din copilărie (1879); Fragment de autobiografie.

Sursă text: libertatea.ro

Opere din fondul Cărți al MNLR: