Vernisarea expoziției comemorative NICOLAI COSTENCO: „SUNT CRAINIC LA RĂSPÂNTII”, 110 ani de la naștere

Pe 21 decembrie 2023 Muzeul Național al Literaturii Române organizează  expoziția comemorativă cu genericul: Nicolai Costenco: „ Sunt crainic la răspântii”, 110 ani de la naștere.

Expoziția prezintă viața și opera scriitorului Nicolai Costenco (1913-1993) în cărți, manuscrise, documente, scrisori, artă plastică, fotografii.

Evenimentul va avea loc joi, 21 decembrie 2023, ora 15.00,  în  Sala verde, strada Alexei Mateevici, nr. 79, Muzeul Național al Literaturii Române. Expoziția va putea fi vizitată până pe 21 februarie 2024.

Nicolai Costenco s-a născut pe 21 decembrie 1913, la Chișinău, în familia lui Fiodor Costenco-Radzeiowski, funcționar la cancelaria gubernială a Basarabiei, și a Mariei Leahu, casnică. După absolvirea  Liceului „B. P. Hașdeu” din Chișinău, în anul 1932,  Nicolai Costenco se înscrie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, la Facultatea de Drept, unde va susține examenele pentru anii I și, parțial, II de studii. În paralel cu studiile de drept, va urma și Facultatea de Litere. În septembrie 1933, Nicolai Costenco debutează cu poezia Plouă în revista Viața Basarabiei, condusă de Pan Halippa pe post de director. În martie 1934, Nicolai Costenco este numit în funcția de prim-redactor al acestei publicații, unde își va continua activitatea până la 28 iunie 1940. Aici va publica poezii, articole, eseuri, comentarii, recenzii, fragmente de proză, traduceri. În perioada interbelică, scriitorul publică volumele  Poezii(1937), Cleopatra (1939), Ore (1939), Elegii păgâne (1940).

Considerat de regimul sovietic de ocupație „dușman al poporului”, la 25 iunie 1941 este deportat în Siberia, unde se află timp de 15 ani ( Dudinka și Norilsk, peninsula Taimâr). Reabilitat la sfârșitul anului 1956, Nicolai Costenco cu soția Maria și cu cei cinci copii revine la Chișinău. Editează cărțile : Poezii alese (1957), Poezii noi (1961), Mugur, mugurel (1967), Tărie (1972), Poeme (1973), Poezii și poeme (1976), care îl prezintă drept un poet tumultuos și efervescent, cu înclinație pentru meditație filosofică. Nicolai Costenco este cunoscut și ca prozator: romanul Severograd (vol. I, 1963; vol. I-II, 1970), inspirat din perioada deportării, Scrieri (Vol. I-II, 1979), cartea de memorialistică Povestea vulturului (1998).

Ediții postume: Urmașilor.Versuri (2003), Libertăți.Versuri inedite (2003), Din bezna temniței… Scrisori din Gulag (2004), Nicolai Costenco: Un cavaler al poeziei (2014, coord. Vasile Malanețchi).

Nicolai Costenco a tradus din operele scriitorilor antici: Homer (Iliada), Dante (Vita Nuova), din operele scriitorilor francezi și ruși. Lui Nicolai Costenco îi aparține traducerea din latină a operei lui Dimitrie Cantemir Descrierea Moldovei (1975).

Recunoașterea meritelor literare vine în 1988, când scriitorului i se acordă titlul de  „Scriitor al poporului din RSSM” și în 1990, când i se decernează „Premiul de Stat al RSSM”. În anul 2010,  Nicolai Costenco este decorat cu „Ordinul Republicii” (post-mortem).

Nicolai Costenco se stinge din viață pe 29 iulie 1993.

Referințe

„E o poezie vulcanică ce găsește pentru lava interioară a trăirii erupții exterioare de pajuri de foc și nori de cenușă. Versurile vin năvalnice și fierbinți, fumegoase sau vaporoase… Rapiditatea picturală a gândului e semnul artei veritabile. La Costenco ea are un farmec aparte mai ales atunci când se contopește cu un fond primar al sensibilității – amestec de sentimentalism și violență erotică, de moliciune orientală, cavalerism romantic și accente telurice, toate manifestându-se într-un cadru tradițional moldovenesc”.

Mihai CIMPOI, „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia”, Chișinău: Arc, 1997, p. 173