18 mai 2024

Muzeul Național al Literaturii Române, Chișinău

Bine ați venit pe pagina muzeului !

PAUL GOMA, OMUL ȘI SCRIITORUL (expoziție și lansare de carte la Orhei)

Marți, 28 martie 2023, ora 13.00, în incinta Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu” din Orhei, va avea loc vernisarea expoziției itinerante „Paul Goma, omul și scriitorul”, organizată de Muzeul Național al Literaturii Române (Chișinău) la trei ani de la trecerea în eternitate a scriitorului cu origini basarabene Paul Goma, precum și lansarea cărții „Paul Goma și Europa Liberă”, semnată de doctorul în științe istorice Sergiu Musteață, Chișinău, editura ARC, 2022, volum aprobat de Comisia de selecție pentru editarea cărții naționale și editat cu contribuția Ministerului Culturii al Republicii Moldova.

Amintim că Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, comuna Vatici, județul Orhei, Basarabia, în familia învățătorilor Maria (Popescu) și Eufimie Goma. Tatăl său a construit, împreună cu oamenii din sat, școala care avea într-o latură locuința învățătorilor cu celebrul calidor (coridor, galerie), evocat în romanul autobiografic „Din calidor” (1983), dar și în alte proze.

În martie 1944, familia Goma se refugiază în Transilvania. În 1949, Paul Goma intră prin concurs elev bursier la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. În 1952, înaintea ultimului an de liceu, este exmatriculat, după ce în luna mai al aceluiași an fusese convocat la Securitatea din Sibiu și „reținut” opt zile pentru că vorbise în clasă despre partizanii din munți și… ținea „un jurnal intim codificat”. După mai multe încercări la alte licee, tatăl Eufimie reușește să-l înscrie la Liceul „Negru Vodă” din Făgăraș. În 1954, dă examen de admitere, simultan, la Universitatea București (Filologie) și la nou-înființatul Institut de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”. Reușește la ambele examene, dar alege Institutul care, în 1955, este transformat în secție la Facultatea de Filologie a Universității București.

În 22 noiembrie 1956, Paul Goma este arestat și anchetat la Ministerul de Interne, fiind acuzat de tentativă de a organiza o manifestație de solidaritate cu revolta antisovietică din Ungaria. Abia în iunie 1957 i se aduce la cunoștință sentința: doi ani de închisoare corecțională pentru delictul de agitație publică, pe care îi va ispăși la închisorile din Jilava și Gherla. În 1958 a fost eliberat, dar trimis, cu domiciliu obligatoriu, pentru 36 de luni (la care se adaugă încă 24 de luni) în satul Lăteşti, Feteşti. Va fi eliberat înainte de termen abia în ianuarie 1963. În 1965, ca urmare a unui act normativ al lui Nicolae Ceaușescu, care permitea foștilor deținuți politici să-și continue studiile universitare, Paul Goma dă examen de admitere și reușește la Facultatea de Filologie, Universitatea București.

Debutează în decembrie 1966, în revista „Luceafărul”, cu povestirea „Când tace toba”. În august 1968, Paul Goma se căsătorește cu Ana Maria Năvodaru. Apare în librării volumul de debut „Camera de alături”, singura carte pe care Paul Goma a reușit s-o publice în România înainte de exil. În 1971, romanul „Ostinato”, interzis de cenzură în România, apare la Editura „Suhrkamp” din Germania, apoi și la „Gallimard”, în Franța. În 1972, la Târgul de Carte de la Frankfurt i se lansează a doua carte tradusă în germană – „Ușa noastră cea de toate zilele”. În 1976, apare în traducere franceză, la Editura „Gallimard”, romanul „Gherla” (proză autobiografică, bazată pe propria experiență în această închisoare).

În 1977, Paul Goma susține, printr-o scrisoare deschisă difuzată la „Europa Liberă”, Carta `77, inițiată de scriitorii cehi Václav Havel și Pavel Kohout, la care aderă mai mulți cetățeni români. Declarația de solidaritate a fost tradusă în mai multe limbi, iar actul de protest a intrat în istoria disidenței românești ca Mișcarea pentru drepturile omului. Din această cauză, Paul Goma este arestat, exclus din Uniunea Scriitorilor, însă, după un timp scurt, datorită unei campanii internaționale, este eliberat.

La 20 noiembrie 1977, Paul Goma cu soția și fiul Filip părăsesc pentru totdeauna România și se stabilesc în Franța.

La Paris, Paul Goma continuă să lupte pentru drepturile omului în România. Este amenințat direct și telefonic, i se orchestrează, în presa europeană, o campanie de ponegrire, iar în luna februarie a anului 1981, primește prin poștă un colet conținând o carte explozivă. Din fericire, scriitorul se alege doar cu o sperietură, atentatul suferind eșec. Va suferi eșec și atentatul din anul următor.

În 1985, Paul Goma deschide ciclul romanelor autobiografice, începând cu rescrierea romanului „Din Calidor” şi continuând cu „Arta reFugii”, „Astra, Sabina”, „Roman intim” și „Bonifacia”, în care îşi va reconstitui artistic cursul vieții de la momentul nașterii în satul basarabean Mana până la perioada universitară. După ce majoritatea romanelor a fost editată în Occident, date fiind și evenimentele care au avut loc în România în 1989, Paul Goma începe să prezinte interes și pentru editurile din România. Sunt editate în limba română „Patimile după Piteşti”, „Gherla”, „Culoarea curcubeului”, „Din Calidor”, „Bonifacia”, „Sabina”, „Arta reFugii”, „Soldatul câinelui”, „Ostinato”, „Uşa noastră cea de toate zilele”, „Astra”, „În cerc” etc. La acest palmares se mai adaugă scrierea altor câteva cărți: „Alfabecedarul”, „Justa”, „Castelana”, „Adameva” (Adam şi Eva), „Ela”, „Altina”, „Basarabia” etc.

În romanul „Arta reFugii”,scriitorul își exprimă, în felul său specific, crezul literar: „Nu mai am chef să scriu. Dar scriu. Fiindcă știu: atâta timp cât scriu, mai respir, mai trăiesc. La urma urmei, scrisul meu, acesta, rezultatul, nu are rost pentru alții, eventualii cititori (sau nu în primul rând); scrisul acesta este răsuflarea, încă bătaia inimii – după ce sufletul a murit”.

În aprilie 2013, Paul Goma a primit cetățenia Republicii Moldova.

Îmbolnăvindu-se de covid, scriitorul se stinge din viață la Paris, în noaptea de 24 spre 25 martie 2020, la vârsta de 84 de ani.