3 februarie 2023

Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”

Bine ați venit pe pagina muzeului !

GHEORGHE V. MADAN – 150 DE ANI DE LA NAȘTERE

Viitorul prozator, folclorist și publicist Gheorghe V. Madan se naște la 5 octombrie 1872 în satul Truşeni, judeţul Lăpuşna, în familia dascălului Vasile Madan. În anul 1889, urmând o mai veche tradiție familială, tânărul devine student la Seminarul Teologic de la Chișinău. Învață aici până în anul 1891, când, la începutul clasei a treia, din cauza convingerilor sale antițariste și antiimperialiste, este arestat de jandarmerie și exmatriculat. În toamna aceluiași an, traversează clandestin Prutul în România. Ajunge la Spitalul Brâncovenesc din București, unde îi întâlnește pe tinerii basarabeni Vasile Spoială, Victor Crăsescu și Filip Codreanu, studenți la medicină. Face cunoștință și cu alți refugiați din Basarabia, între care este și Zamfir Arbore, publicist și funcționar la Arhivele Statului. În scurt timp, Vasile Spoială îl include în cercul lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, președintele Societății „Milcov”, care se îngrijea de ajutorarea basarabenilor aflați în România și de difuzarea culturii românești în ținutul dintre Prut și Nistru. La intervenția distinsului cărturar, Gheorghe Madan este admis la prestigiosul liceu „Sfântul Sava” din București.

Perioada bucureșteană îi este determinantă în cariera sa de folclorist și scriitor. Se împrietenește cu Constantin Dobrogeanu-Gherea, care îi va stimula interesul pentru folclorul autentic din Basarabia. Astfel, în anul 1892, în ziarul „Românul” îi apar câteva cântece populare, culese de el însuși din satul natal. Alte texte de acest gen îi sunt găzduite de revista bucureșteană „Vieața”, condusă de Alexandru Vlahuță. În anul 1897, Gheorghe Madan publică volumul „Suspine. Poezii populare din Basarabia”, prefațat de George Coșbuc și dedicat „eminentului folclorist român din Basarabia, B. P. Hasdeu”. Tot în același an, se înscrie la Conservatorul de artă dramatică din București și după absolvirea cu succes a studiilor este angajat ca actor dramatic la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde interpretează diverse roluri. Ampla sa activitate include și editarea, în colaborare cu Şt. O. Iosif şi Al. Antemireanu, a revistei literare săptămânale „Floare albastră” (1898-1899), în care susține rubrica „Din caietul meu”, publicând proză originală, articole și traduceri din operele autorilor străini. Concomitent, este prezent și în alte publicații literare: „Viaţa”, „Arta şi literatura română”, precum şi în cotidienele „Epoca”, „Voinţa Naţională” şi „Conservatorul”.

În anul 1904, la îndemnul lui Spiru Haret, pe atunci, ministru al instrucției publice, editează antologia „Cântece şi versuri din cei mai buni scriitori români”, tipărită cu caractere chirilice, căci era destinată cititorului de limba română din Basarabia. În 1911, antologia este reeditată cu caractere latine. Pe tot parcursul șederii sale în România, Gh. V. Madan expediază la baștină mai multe volume de carte românească, care, prin intermediul fratelui său, preotul Andrei Madan, este difuzată printre intelectualii ținutului.

Revenit la Chișinău în anul 1905, împreună cu câțiva militanți pentru drepturile băștinașilor, fondează Societatea Moldovenească din Basarabia pentru ajutorarea învăţământului popular şi studierea plaiului natal, activitățile căreia includ solicitarea de la autoritățile țariste a introducerii limbii române în școlile primare, publicarea literaturii de uz practic în limba română și difuzarea ei printre oamenii de la țară. Între timp, Gh. V. Madan este numit responsabil de editarea promonarhistului și regionalistului „Moldovanul” (1907-1908), la apariția căruia își aduce contribuția însăși conducerea guberniei – ca alternativă la ziarul „Basarabia”, promotor al ideii naționale. Totuși, în pofida ideologiei ziarului „Moldovanul”, redactorul-editor a inserat pe paginile lui operele clasicilor literaturii române. Abonaților ziarului le difuzează gratis, ca supliment, antologia „Cântece şi versuri din cei mai buni scriitori români”. După închiderea organului de presă, intelectualul din Trușeni a deținut funcția de cenzor al publicaţiilor de limba română, editate în imperiu, şi al coletelor cu periodicele şi cărţile sosite în Basarabia de peste Prut. În această calitate, a contribuit la pătrunderea în ținutul interriveran a literaturii românești. Tot în capitala guberniei, Gh. V. Madan conduce prima trupă de actori amatori, care ține spectacole în limba română la Chișinău și Orhei.  

În timpul primului război mondial, este mobilizat în armata rusă ca translator de limbă română. În cartierul armatei a patra ruse de pe Frontul Român şi al garnizoanei ruse din Bârlad înființează un „comitet naţional al soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni”. Printre revendicările înaintate de membrii comitetului se regăseau: împroprietărirea cu pământ a ţăranilor, curmarea siluirilor şi jafurilor în Basarabia, provocate de anarhia ce cuprinsese armata rusă. Acest comitet mai cerea ca „Basarabia să fie cârmuită numai de moldoveni, căci este ţară moldovenească”. Mai târziu, Gh. V. Madan își va fi relata această experiență în „Amintirile unui român basarabean din cartierul armatei a patra ruse, care a luptat la Mărăşeşti”.

După unirea Basarabiei cu Țara, locuiește la Chișinău, unde este ostracizat și marginalizat pentru colaborarea sa cu autoritățile țariste. Deși întâmpină dificultăți materiale, nu-și încetează activitatea de folclorist, prozator și publicist. Culege și imprimă la fonograf diverse  materiale folclorice, pe care le trimite la Arhiva fonogramică a Ministerului Cultelor și Artelor din București. Colaborează cu francezul Hubert Pernot, profesor la Sorbona, alcătuitorul culegerii de folclor românesc „Mission en Roumanie”, cu echipa căruia folcloristul basarabean înregistrează mai multe cântece, balade, colinde, melodii de joc și bocete, culese din ținutul natal. Participă la fondarea Asociației presei din Basarabia. În vederea alcătuirii monografiei satului Trușeni, obține o subvenție financiară din partea Fundației „Regele Ferdinand I”. Pe paginile ziarului „Cuvânt Moldovenesc”, îi apar amintirile despre B. P.-Hasdeu, schițe de etnografie și folclor, mai multe articole cu subiecte patriotice, istorice și de morală. La începutul anului 1938, în urma intervenției unui funcționar de la Culte, este numit în funcția de consilier comunal al Chişinăului.

În perioada 1932-1937, aflându-se la Chișinău, Gh. V. Madan devine un colaborator laborios al revistei „Viața Basarabiei”, unde îi apar mai multe schițe și povestiri, incluse ulterior în volumele „Răsunete din Basarabia” (1935) şi „De la noi din Basarabia” (1938), volume care îl consacră în rândurile prozatorilor talentați ai timpului. Supranumit „Creangă al Basarabiei”, scriitorul își impresionează cititorii prin tematica cu tentă locală, prin autenticitatea stilului și prin expresia reliefată, neaoșă.   

În fatidicul an 1940, când Basarabia este ocupată de URSS, Gh. V. Madan este supus unui interogatoriu NKVD-ist. În toamna aceluiași an, la chemarea lui Alexandru Kirițescu, se repatriază în România. Dramaturgul îl găzduiește la Pitești, oferindu-i două odăi în casa părintească. În anul următor, devine membru al Societății Scriitorilor Români. În ziarul local „Argeșul” publică schițe etnografice. Se afirmă că în această perioadă lucrează la un roman, în care, între altele, intenționa să reliefeze și condiția refugiatului basarabean în Regat. Despre acest proiect îl anunța într-o scrisoare din 1939 pe susținătorul său Gh. T. Kirileanu.

Se stinge din viață în toamna lui 1944, la vârsta de 72 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Central din Pitești.

Deși a fost recunoscut ca o personalitate marcantă a folcloristicii și literaturii române din Basarabia interbelică, în RSSM opera i-a fost interzisă. Abia în anul 1989, la editura „Literatura Artistică” din Chișinău, apare volumul „Văzute și trăite” conținând selecții din proza sa. În anul 2011, opera scriitorului vede lumina tiparului în două volume la editura „Știința”.

OPERA (volume)
  • Folcloristică

„Suspine. Poezii populare din Basarabia”. București: Editura Librăriei Storck &Muler, 1897.

  • Proză

„Răsunete din Basarabia”. București: Fundația Culturală Regală „Principele Carol”, 1935.

„De la noi din Basarabia” (seria „Cartea satului”). București: Fundația Culturală Regală „Principele Carol”.

  • Antologii

„Cântece și versuri alese din cei mai buni scriitori români” de Gheorghe Madan. București, 1904.

APRECIERI CRITICE

„Dl Gh. Madan e un îndrăgostit al obiceiurilor și cântecelor locale. D-sa culege cântece nu cu simțirea rece a unui om de știință, ci cu însuflețirea vie a unuia care vede în aceste daruri ale poporului hrana sufletească de totdeauna. Folclorul e comoară a sufletului dlui Gh. Madan. D-sa e un informator tot așa de prețios pentru folclorist, cum sunt cei mai aleși cântăreți ai satelor noastre. (ȘTEFĂNUCĂ, Petre V. „Gh. V. Madan. De la noi din Basarabia”. În: „Viața Basarabiei”, an. VIII, nr. 6 din iunie 1939)

„Bătrânul, autenticul și savurosul scriitor basarabean, Moș Ghiță Madan, publică în „Raza” o minunată bucată despre Trușenii cireșelor lui. Spuma albă a livezilor basarabene, faldurile semețe ale verdeții codrului, potecile ondulate, mirositoare a smirnă cimbrată ale zăvoaielor, cimpoiul fără de oboseală al cărăbușilor și clinchetele de clopoței de zahăr ale ciocârliilor sunt vii, sunt fără de moarte în duhul vorbelor îndureratului codrean. Trebuie să subliniem aici simplicitatea într-adevăr mare și impetuoasă a acestui rar cultivator de emoții, ce conțin o stare de spirit și îndârjesc așteptările.” (NICA, Sergiu Matei. „Nostalgia lui Moș Ghiță”. În: „Viața Basarabiei”, nr. 6-7, 1941)

„Înzestrat într-adevăr cu un indiscutabil dar de povestitor școlit la arta folclorului, noul „Creangă al Basarabiei” se impune pe linia regionalismului programatic de provincie (postsămănătorist și postpoporanist), el nefiind un artist dezinteresat ca marele său predecesor. Crengianismul lui Madan se poate demonstra prin folclorism, oralitate, jovialitate, prin chiar reiterarea anumitor inflexiuni narative (…). Cu toate aceste similitudini incontestabile, ce se pot depista textual, crengianismul lui Gheorghe V. Madan ține de un poporanism de fond caracteristic în genere prozatorilor basarabeni”. (CIMPOI, Mihai, „Gheorghe V. Madan, romanticul tradiționalist”. În: „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia”. Chișinău: Arc, ediția a II-a, 1997)

N. B. „Raza”, „gazetă săptămânală a conștiinței românești din Basarabia”, director, preotul Vasile Țepordei.

*Text semnat de Margareta CURTESCU,
cercetător științific superior la MNLMK