Emil NICULA, 85 de ani de la naștere

Poet, prozator, actor, ziarist, dar și apreciat om de radio și televiziune, Emil Nicula s-a născut pe 7 august 1939 în satul Mereni, Anenii-Noi. A absolvit şcoala medie din satul natal în 1956. În perioada 1957-1962, a studiat la Conservatorul de Stat Gavriil Muzicescu din Chişinău la specialitatea artist de dramă. În primul an de facultate a fost angajat în calitate de actor la Teatrul Muzical-Dramatic de Stat „ A. S. Pușkin” din Chișinău.

De-a lungul anilor, Emil Nicula a desfășurat o constantă și intensă activitate profesională legată de teatru, regie și literatură: regizor la TVM (1963-1982); director la Casa Republicană a Actorului (1982-1985); crainic, redactor, redactor-şef, director-adjunct al Departamentului Programe culturale Radio al Companiei de Stat „Teleradio-Moldova” (1985-1999). În calitate de lector la Conservatorul Gavriil Muzicescu şi Universitatea de Stat, a predat cursurile: Măiestria actorului la Radio şi TV, Cultura vorbirii şi Ziaristul la microfon.

În anul 1963, publică primele schițe umoristice în ziarul „Tinerimea Moldovei”. Debutează editorial în 1975 cu povestirile Explozia și Un om la răscruce inserate în culegerea colectivă Dintre sute de catarge. Semnează mai apoi ciclul de poezii pentru preșcolari Pici-pitici în culegerea  Soare-n floare (1983), urmat de cartea Vine-un tren cu voinicei, apărută la editura „Literatura artistică” (1989). În 1999, la editura „Elan” vede lumina tiparului cartea de epigrame Ţinta (publicație postumă).

Familia lui Emil și a Veronicăi Nicula a crescut și educat doi feciori – Marcel (n.1968) și Andrei (n.1974).

Membru al Uniunii Oamenilor de Teatru. Membru al Uniunii epigramiştilor din România. Laureat al Concursului republican pentru cea mai bună scriere literară destinată copiilor (1979).

S-a stins din viață subit la 20 ianuarie 1999.

OPERA:  Pici-pitici, în vol. „Soare-n floare”, Ch., 1983; Vine-un tren cu voinicei, Ch., 1989; Ţinta. Vocabular satiric în dezordine alfabetică, Ch., 1999; Arc întins. Suită poetică în trei părți, cu preludiu și cu o Postfață de Manole Neagu, Ch., 2008; Scrieri alese. Poezie. Proză. Publicistică, Ch. 2009; Cursă cu obstacole, Ch. 2019; Băieți Cucuieți. Poezii pentru copii. Ch. 2019

 REFERINŢE:

„ … Pentru cei care ar putea să nu ne creadă că Emil Nicula e un epigramist de forță, nu ne rămâne decât să cităm o singură piesă, aleasă la întâmplare, OSUL: „Când rebelii strigă tare / Și scandează harnic „Jos!” / Le aruncă demnitarii / Din palate câte-un os”. La fel de caustice sunt și majoritatea bucăților din cartea Ținta, care, credem, va produce aceeași impresie asupra cititorilor, precum a reușit s-o producă asupra semnatarului acestor rânduri”. (Petru Cărare, 1999)

„A cultivat, atât în proză, cât şi în poezie, o viziune colorată, preponderent sentimentală, uneori cu tâlcuri moralizatoare. Tradițională în esență, poezia lui Emil Nicula surprinde prin metafore originale, marcând cu uimitoare precizie ritmurile cugetului său pătrunzător, ale sufletului său poetic și ale rostirii sale plină de consonanță copleșitoare, inconfundabilă”. (Vlad Zbârciog, 2008)

Opere de Emil Nicula în Colecția Cărți, MNLR: