6 martie 2026

Muzeul Național al Literaturii Române, Chișinău

Bine ați venit pe pagina muzeului !

Emilian BUCOV, 115 ani de la naștere

Poet, prozator, traducător, dramaturg, publicist, autor a peste o sută de titluri de carte, Emilian Bucov s-a născut la 8 august 1909 la Chilia-Nouă, jud. Ismail. Fiu de grădinar. A absolvit Liceul „B. P. Hasdeu”din Chişinău (1928-1930). Și-a continuat studiile la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere şi Filozofie (1936).

În anii de studii 1930-1936 a activat în cadrul Uniunii tineretului comunist din România, manifestându-se ca un propagator energic al ideilor proletare. Din această perioadă datează scrierile sale literare, „citite pe larg la adunările muncitorești, contribuind astfel la educarea revoluționară a tineretului (Marșul Griviței, Cântecul minerilor, Proletar și parazit ș.a.)” (I. Șpac)

Debutează editorial cu volumul Clocotul muncii (1932), urmat de Discursul soarelui (1937) şi China (1938), care îl definesc drept unul dintre poeţii tribuni ai epocii. Colaborează la revistele de stânga Bluzele albastre, Societatea de mâine, Şantier, Cuvântul liber, Adevărul literar şi artistic. Semnează pe parcurs Radu Bucov, Radu Emilian, Radu Bucov Emilian. În scrierile din această perioadă Emilian Bucov „critică regimul burghez al timpului, modul de viaţă al claselor dominante, caracterul agresiv al imperialismului mondial. Poezia sa denotă patetism, este agitatorică și cu vădite influențe din creația poetului proletar rus, Vladimir Maiakovski, din care traduce.” (Dicționarul scriitorilor români din Basarabia, 2007)

După perioada evacuarii la Moscova în anii războiului, revine la Chişinău şi participă activ la viaţa social-politică şi culturală a noului regim comunist. Este locţiitor al Preşedintelui Sovietului Miniştrilor al R.S.S.M. (1947-1951), Preşedinte al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor (1945-1946; 1955-1958); redactor-şef al revistelor Scânteia leninistă (1946-1947) şi Nistru (1966-1971).

A fost ales deputat în mai multe legislaturi în Sovietul Suprem din R.S.S.M. şi U.R.S.S. Erou al Muncii Socialiste (1979), Scriitor al Poporului din R.S.S.M. (1982); distins cu numeroase premii literare republicane şi unionale.

Potrivit bibliografiei, a scris, editat  și reeditat  120 de cărți de poezie, proză, dramaturgie, literatură pentru copii.

Emilian Bucov s-a stins din viață la 17 octombrie 1984.

OPERA (selecție din fondul Cărți, MNLR): Clocotul muncii, Buc.,1932; Discursul soarelui, Buc., 1937; China, Buc., 1938; Andrieş, poem pentru copii, Ch., 1944 (prima ediție), 1846, 1948, 1954, 1958 (în limba chineză), 1964, 1966, 1978, 2007 etc ); Ţara mea, Ch., 1947; De la Volga pân-la Don, Ch., 1948; Cresc etajele, roman, Ch., 1952; Opere alese, Ch., 1954; Timpuri şi oameni, Ch., 1961; Vietnamul meu, Ch., 1962; Două suflete pe mare, Ch.,1962; Ultimul zăplaz, Ch., 1967; Zile de azi, zile de mâine, Ch., 1967; Povestiri, nuvele, momente lirice, Ch., 1963; Oraşul Răut, roman în versuri, Ch., 1966; Basm cu cele patru zâne, Ch., 1972; Povestiri poloneze, Ch. 1969; Opere alese în cinci vol., Ch., 1970-1973; Vâslește luntrașul… Versuri alese, Ch., 2016

REFERINŢE:

„Emilian Bucov este un poet […] care compune cronici rimate ale propriei biografii și ale unor tablouri obiective, ca cel al colectivismului sau industrializării (Țara mea, Orașul Răut), poeme de mari proporții pe teme ocazionale axate pe scheme sociolizante. Toate aceste compuneri sunt discursiv-retorice, frontal-sociale, agitatorice… La fel de discursivă și sociolizantă este proza masivă a lui Em. Bucov. Demne de interes rămân unele instantanee din lumea pescarilor dunăreni și a lumii interlope bucureștene ( „Sunt vagabond…/ Ieri am dormit, amice,/ în câmp sub plapomă de spice,/ azi am dormit sub pod/ pe o perină de glod…”)”

Mihai Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Ch., 1996, p.173

„Se poate admite că poezia și proza bucoviană necesită o selecție riguroasă, însă nicidecum nu putem accepta anularea operei în ansamblu… Îndrăznim să afirmăm că o bună parte din ea și-a păstrat totuși prospețimea. E vorba, în primul rând de basmul Andrieș, volumele de versuri Zile de azi, zile de mâine (1965,1967), Om de dimineață (1984),  mai multe cărți pentru copii, care în urma unei selecții riguroase s-ar putea constitui într-un volum editat în grafie latină.”

Ion Șpac, Scriitorul și epoca sa, „Moldova suverană”, 1999, 7 august //vol. „Cartea în vâltoarea vieții”, Ch., 2012, p.73-74

Volume de Emilian Bucov în Colecția Cărți, MNLR: