Valeriu Babanschi – 80 de ani de la naștere

Prozatorul, poetul și jurnalistul Valeriu Babanschi  s-a născut la 6 noiembrie 1945, în localitatea Babele, regiunea Odesa, RSS Ucraineană. Este fiul Anei (născută Toarcă) şi al lui Petru Babansky.

După absolvirea școlii medii din satul natal, și-a continuat studiile la Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea de Filologie (1972). A activat în domeniul ziaristicii din 1969: corespondent, şef de secţie, redactor-şef adjunct, redactor-şef la ziarul Zorile Moldovei (Cimişlia). A fost consilier al Uniunii Scriitorilor, apoi – redactor-şef  adjunct la Editura Literatura artistică, secretar responsabil şi redactor-şef adjunct la revista Basarabia, redactor-şef la revista Quo vadis?, redactor-şef  adjunct la publicaţiile Patria tânără, Dialog, Jurnal de Chişinău, Columna.

Debutează cu nuvela Zodia singurătăţii în culegerea colectivă Dintre sute de catarge (1980). Editează ulterior volumele de nuvele: Cântecul păsării măiestre (1983), Duhul apelor (1988), Mielul de Paşti (1991), precum şi romanele: Portretul pictorului cu demonii săi (1999, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova), Suntem visele tale, Doamne (2001), Când a venit Cel pe care îl mai aşteptăm (2006).

Valeriu Babanschi s-a stins din viață la 28 octombrie 2009, după ce a finalizat și a predat editurii ultimul său roman Mojud (Editura Princeps, 2009).

Opera: Cântecul păsării măiestre, Ch., 1983; Sarcofagul lui Tutanhamon, parodii, Ch., 1986; Duhul apelor, nuvele, Ch., 1988; Mielul de Paşti, nuvele, Ch., 1991; Portretul pictorului cu demonii săi, roman-eseu, Ch., 1999; Suntem visele tale, Doamne, roman, Ch., 2001; Când a venit Cel pe care îl mai aşteptăm, roman, Ch., 2006; Mojud, roman, Ch. 2009.

Aprecieri

Victor Teleucă considera romanul Suntem visele tale, Doamne o performanţă a lui Valeriu Babanschi: „Căutând legătura dintre Mihai Petrache (din romanul-eseu Portretul pictorului cu demonii săi) şi Mircea Neagoe (din Suntem visele tale, Doamne), am descoperit o carte nouă, ademenindu-mă s-o citesc încă o dată pe prima. Mihai Neagoe nu este o continuare a lui Mihai Petrache, ci un alt personaj, într-o altă postură a unei alte situaţii similare crescândă din sine.  Cartea este o altă treaptă, superioară primei, vrea să-şi aibă impactul cu un cititor iniţiat pentru a-l iniţia şi mai mult” .

Mircea V. Ciobanu cataloghează romanul Mojud drept „un text de referinţă pentru el (Valeriu Babanschi – n.n.), ca gest, ca fapt, ce indică asupra a ceea ce se cheamă destin împlinit. Nu este, aşadar, cazul clasic, de „roman postum”. Doar că autorul nu a reuşit să-l vadă scos de sub tipar. Graţie editorului său, Ioan Mânăscurtă, romanul ajunge, în timp util, în mâna cititorului”.

Vladimir Beșleagă; „Om de o rară modestie, de o ținută morală exemplară, de o vastă erudiție și de o forță de muncă de invidiat, Valeriu Babansky (…) a cunoscut, de la o carte la alta, o evoluție ascendentă, ilustrându-se în ultimii zece ani ca autor al unor romane de certă, incontestabilă valoare cognitivă și artistică (…). Valeriu Babansky a trait și a muncit mereu fascinat de splendoarea  ideilor pure: Frumos, Adevăr, Credință, Iubire…”.

 Iar uneori mi se pare

Iar uneori mi se pare

că-ncep să-nțeleg

șoapta frunzei

și-a ierbii,

sporovăiala vrăbiilor,

țipătul lăstunului,

plioscăitul apei din iaz…

Încă un pic,

și-am să aflu

ce vorbesc între ele

furnicile,

stelele din cer,

frunzele și rădăcinile,

ce informație transmit unul altuia

când se întâlnesc

vântul de sud

cu vântul de nord,

cum e pre limba albinelor

„bună dimineața”,

ce-l doare pe câine

când urlă la Lună

sau chiar

ce gândește boul

când se uită la poarta nouă…

Dar în clipa următoare

cineva parcă-mi trece

peste anumite zone ale creierului

cu un burete

și mă lasă

tabula rasa.

Apoi parcă-aud:

– Nu se poate.

Și așa știți prea multe

și nu mai am pace

nici ziua nici noaptea.

„Toată marea voastră încurcătură se trage dintr-aceea că voi vă uitați la mine, dar pe mine nu mă vedeți;  vedeți acel chip pe care vi l-ați plăsmuit din prezicerile proorocilor și din visele voastre; și mă ascultați, dar auziți nu cuvintele mele, ci propriile voastre cuvinte, pentru că dinaintea cuvintelor mele stau perdelele de fier ale cuvintelor din gândurile voastre. Și astfel, zicând: „Noi căutăm Adevărul”, voi, de fapt, căutați doar ceea ce este pe potriva înțelegerii voastre, iar când Adevărul, iată, a venit, voi în loc să vă ridicați la înălțimea lui, dimpotrivă, vreți să-l coborâți pe el la înălțimea voastră… (Valeriu Babansky. Când a venit Cel pe care îl mai așteptăm).

Cărți de Valeriu Babanschi în colecțiile Muzeului Național al Literaturii Române din Chișinău:

f.b 17773 – Babanschi, Valeriu. Cântecul păsării măiestre. Nuvele. Chișinău: Literatura artistică, 1983.

f.b. 10407 – Babansky, Valeriu. Mielul de paști. Nuvele, miniaturi. Chișinău: Hyperion, 1991.

f.b. 13636 – Babansky, Valeriu. Suntem visele tale, Doamne. Roman. Chișinău: Editura Prometeu, 2001.

f.b. 19339 – Babansky, Valeriu. Suntem visele tale, Doamne. Chișinău: Prometeu, 2001. (Cu autograf pentru Haralambie Moraru).

f.b. 13794  – Babansky, Valeriu. Suntem visele tale, Doamne. Roman. Chișinău: Editura Prometeu, 2001. (Cu autograf pentru Vlad Zbârciog).

f.b. 14785;  f.b 19158 – Babansky, Valeriu. Când a venit Cel pe care îl mai așteptam. Chișinău: Editura Princeps, 2006.

f.b. 19920 – Babansky, Valeriu. Când a venit Cel pe care îl mai așteptam. Chișinău: Editura Princeps, 2006.  (Cu autograf pentru Nicolae Esinencu).

f.b. 14849 – Babansky, Valeriu. Лунный кот. Chișinău: Princeps, 2005.

f.b. 15575 – Babansky, Valeriu. Mojud. Chișinău: Editura Magna – Princeps, 2009.