Leo Bordeianu, 70 de ani de la naștere

Leo Bordeianu (poet, publicist, matematician, editor) s-a născut pe data de 19 iulie, 1955, în satul Coșnița din raionul Dubăsari.

În 1977, absolvește Facultatea de Matematică și Cibernetică a Universității de Stat din Moldova, Chișinău.

Între 1982 și 1985 este doctorand la Academia de Științe din Uniunea Sovietică.

Debutează cu poeme în revista „Moldova” (1984).

Publică în revistele de cultură din Republica Moldova, România, Italia, Franța, Olanda, SUA etc.: „Contrafort”, „România literară”, „Limba Română”, „Convorbiri literare”, „Poezia”, „Cronica”, „Familia”, „Poesis” ș.a. Susține rubrici permanente în revistele „Limba Română”, „Flux”, „Moldova”, „Noi” și „Florile dalbe”.

În cadrul revistei “Noi”, la fiecare trei ani, a pregătit pentru tipar și a prefațat antologii poetice cuprinzând cele mai bune lucrări ale cititorilor apărute în paginile publicației: Dragoste amară (1995), Buletin de identitate (1998), Pasărea de cafea (2001), Catargele luminii (2004), Sufletul, ca varul nestins (2007) și Alb-negru asimetric (2010).

Colaborator la Centrul de Calcul al U.S.M. (1977 – 1991); secretar de redacție la revistele „Limba Română” (1991 – 2002) și „Moldova” (2003 – 2009); șef redacție literară la revistele „Noi” (din 1992) și „Florile dalbe” (2004 – 2011); șef sector la revista „Monitorul Oficial al Republicii Moldova”(2010 – 2017), redactor-șef la ziarul de cultură creștin-ortodoxă pentru copii și adolescenți „Scara spre Cer” (din 2010).

Volume de versuri

1989 – Mai multă dragoste decât ură, Editura „Literatura Artistică”, Chișinău

1993 – Palpabilitatea marginilor, Editura „Hyperion”, Chișinău

2000 – Pânzele albe ale libertății, Editura „Augusta”, Timișoara

2005 – Linie de demarcație, Editura „Augusta”, Timișoara

2011 – Nimeni să nu se teamă de moarte, Editura „Axios”, Chișinău

2013 – Lumini peste ape, Editura „Tipo Moldova”, Colecția OPERA OMNIA, Iași

2017 – Harta, Editura „Prut Internațional”, Chișinău

2019 – Aripi pentru înălțare/Gaura neagră, poezie, Editura „Tipocart Prim”, Chișinău

2019 – Gaura neagră, Editura „Scara spre Cer”, Chișinău

2020 – Pe fața ta plutește luna, Editura „Lumina”, Chișinău

2023 – Roata de foc, Editura „Scara spre Cer”, Chișinău

Poezia sa este tradusă în rusă, engleză, franceză, italiană ș.a.

Premii literare și distincții și afilieri

1990 – Devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

1994 – Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România.

2001 – Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru volumul Pânzele albe ale libertății.

Referințe

Poezia lui Leo Bordeianu planează, atât tematic, cât și expresiv, în spații diferite, arătându-se mai puțin asemenea unei păsări circumscrise propriului său cuib și desfășurând mai degrabă zboruri esențiale – când într-un văzduh înalt, frizând absolutul, când coborând larg și razant asupra pământului și a apelor. Iubitorii de etichete, pătimași a găsi fiecărui poet o unică încarcerare definitorie, s-ar arăta pierduți față de această poezie, care ar putea fi catalogată când simbolistă, când romantică, ba chiar și suprarealistă. Acest polimorfism, departe de a mărturisi o irosire, oglindește o unitate diversificată, supusă fericit suflului originar al Poeziei. Alexandru Lungu

Leo Bordeianu își vede satul ca pe o pasăre Phőnix, ca pe o arenă pe care Viața se logodește cu Moartea, într-un limbaj descătușat, beneficiind de prozaisme. Poetul stăruie într-un spațiu unde se uită de viață, dar nu se știe încă de neființă.  Mihai Cimpoi

Filigrane încântătoare sunt anotimpurile lui Leo Bordeianu (acuarelă, toamna), inscripții concise precum cea intitulată stare în spiritul unui Bacovia postmodern la care dicțiunea în contratimp atinge virtuozitatea.  Constantin Ciopraga

Nu ideea abisului îl interesează pe poet, nici imaginea sclipitoare confecționată sau frustă. Leo Bordeianu amestecă vocabulele într-un cazan interior și adulmecă licoarea în tăcere ca pe o pipă turcească. Grigore Chiper

Leo Bordeianu se desparte hotărât de congeneri, de cei care au transformat, prin textuare, „facerea poemului” într-o productivă inginerie lirică. Cuvintele, împreună, „nu pot face altceva / decât un poem”; dorind a afla „pantoful de aur al poeziei”, autorul visează însă texte – „poieni de lumină”. Sufletul planează „peste veșnicia cuvintelor”. Ar fi vorba de o destrupare, spărgând crusta tabieturilor, dezicându-se de „verbul ermetic”, părăsind necredința. Lepădarea învelișului înseamnă o fereastră deschisă spre cer, îmbrăcând „haina de lumină”. Ultimul Leo Bordeianu a intrat într-o „viață nouă”. Știe că pentru a rezista „e nevoie de mult cântec” și își dorește lin „schimb de priviri / care să ne rostească”, aflându-și sinele. Adrian Dinu Rachieru