Iosif Gaisaniuc, 100 de ani de la naștere

Iosif GAISANIUC (23. 03.1925, Alexeevca, Hotin – 16. 01. 1992, Chișinău). Prozator, publicist. A absolvit Liceul „Mihai Eminescu” din Chișinău (1935-1940) și Școala medie din Edineț (1940-1941). Din 1948 activează în domeniul ziaristicii: corespondent titular al ziarelor „Țăranul sovietic” („Colhoznicul Moldovei”) și „Moldova socialistă” (1948-1963); redactor-șef adjunct al revistei de satiră și umor „Chipăruș” (1963-1968); secretar responsabil la revista „Nistru” (1968-1972);  colaborator al secției de scenarii la Studioul „Moldova-Film”. Primele povestiri Moşul Sava și Paznicul , îi apar în revista „Octombrie”, nr. 3 (1955). Editorial debutează cu volumul de proză Dor de primăvară (1963). Scrie romane, dintre care mai apreciat este Şi dragostea noastră ne-am zidit-o aici… (1976), în care abordează problema urbanizării țărănimii.

 OPERA: Dor de primăvară, schiţe şi momente, Chișinău, 1963; Şi dragostea noastră ne-am zidit-o aici…, roman, Chișinău, 1976, 1982; Urmaşii, roman, Chișinău, 1978; Pământ râvnit, roman, în revista „Nistru”, 1984, nr. 4,5,6; Amurgul roşu, roman, Chișinău, 1985; Zbucium şi lumină, două proze, Chișinău, 1988.

FILMOGRAFIE:
„Călătorie prin ţara Moldova”, 1963 – documentar;
„Populaţia şi oraşele Moldovei”, 1970 – didactic;
„La fermele de lapte”, 1970 −  film de popularizare a științei;
„Calea slăvită”, 1971 – film documentar.

REFERINȚE:

„Întâlnim în romanul Și dragostea noastră ne-am zidit-o aici eroi și situații care ne impresionează, cartea are o idee ce unește toate firele narațiunii întru-un tot unitar. Tema romanului e actuală, autorul o zugrăvește cu mijloace artistice adecvate… Se cere remarcat și stilul modern al romanului, potrivit mai ales în cazul eroilor intelectuali…”. (Vasile COROBAN)

„Romanul Urmașii de Iosif Gaisaniuc e conceput ca un amplu dialog – uneori direct, alteori eliptic – între două generații,  care se afirmă sub semnul marilor primeniri materiale și morale ale zilei de azi. Ambele generații se bucură de realizările acestea, dar – lucru firesc – fiecare din ele le simte prin prisma experienței sale de viață. Întrebarea ce a moștenit generația tânără în plan etic și, eventual, ce a pierdut, ce trăsături a imprimat timpul nou în peisajul ei sufletesc, e prezentă în fiecare rând din roman…”.(Nicolae BILEȚCHI)

„Eroii lui Gaisaniuc refuză de a urma până la capăt destinul meșterului Manole, găsind voință și puteri de a aduce prin destinele lor individuale o corectare esențială sfârșitului tragic din legendă”. (Anatol GAVRILOV)

ALTE REFERINŢE:

Gavrilov An., Tema muncii în proza din ultimii ani, în vol.: Critica şi procesul literar contemporan, Chișinău, 1979; Hropotinschi A., Veridicitatea personajelor literare, Nistru, 1979, nr. 1; Ciocanu I., Întru revelarea omenescului, „Moldova socialistă”, 1985, 28 martie; Ţopa E., Iosif Gaisaniuc – 70, „Patria tânără”, 1995, 25 ianuarie.

Volume din Colecția Cărți a MNLR: