
Nicolae Esinencu s-a născut pe data de 13 ianuarie 1940 în satul Chiţcanii-Vechi, județul Orhei (azi raionul Telenești) într-o familie de țărani. În 1957 absolvă școala medie din satul natal și urmează Tehnicumul republican de cultură fizică pe care îl termină în anul 1960. Între 1961-1963 își satisface serviciul militar. În 1963 devine student la USM, dar rămâne cu studiile universitare neterminate. În 1964 se căsătorește cu Antonina Varfolomei (pseudonim literar: Antosea Darca). Debutează editorial în 1968 cu cărțile Sacla (povestiri) și Antene (versuri). Absolvă Cursurile Superioare de Literatură de pe lângă Institutul M. Gorki din Moscova (1973). O vreme este redactor la Editura Lumina; secretar, apoi consilier al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
OPERA: Toi, nuvele, 1972; Dealuri, versuri, 1974; Copilul teribil, versuri, 1979; Nunta, nuvele, 1980; Lumina albă a pâinii, nuvelă, 1980; Stai să-ți mai spun, versuri, 1983; Roman de dragoste, nuvele, 1984; Cuvinte de chemat fetele, versuri, 1986; Doc (Pojar), nuvelă în l. estonă, Tallin, 1986; Fumoarul, piesă, 1986; Tunul de lemn, nuvele, 1988; La furat bărbați, nuvele, 1988; Contraprobă, versuri, 1989; Un moldovean la închisoare, roman, 1990; Povestiri, în l. gruzină, Ed. Merani, Tbilisi, 1990; Gaura, nuvele, 1991; Borcane cu aer, versuri, 1991; Copacul care ne unește, în l. rusă, Hud. Literatura, Moskva, 1992; Cu mortul în spate, poem, 1994; Disciplina mondială, versuri, 1995; De ce au murit dinozaurii, versuri, 1998; Scrieri alese, vol. I-VI, 1999-2004; Copilul teribil, nuvele, Ed. Litera, 2003; Scrisoare mareșalului, nuvele, 2003. Scrieri alese, vol. VI, 2004; Vin chinezii, roman, 2009, 2023; Strigăt de iubire, Ed. Junimea, Iași, 2023.
Este cavaler al Ordinului Gloria Muncii, Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova, Om Emerit în Artă din Republica Moldova.
Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1991, pentru volumul Gaura; 1995, pentru volumul Disciplina mondială; 2002, pentru volumul Scrieri, Dramaturgie).
Aprecieri
Îmi închipui formula poetică a lui Nicolae Esinencu la intersecția a trei modalități înrudite: Geo Dumitrescu, Marin Sorescu și Mircea Dinescu. Are câte ceva din calitățile și defectele fiecăruia: predispoziția epică de la cel dintâi, ironia, colocvialitatea și regia textului de la cel de-al doilea, atenția la public și spiritul polemic specifice celui din urmă. Cu toții au în comun specularea ludică a anecdoticului. În combustia internă a poeziei basarabene, în prefacerile ei radicale de după 1970, Nicolae Esinencu contribuie decisiv la desolemnizarea lirismului. (Ion Simuţ)
…Până şi poanta vine la Esinencu din viaţă, ea fiind expresia acelui neprevăzut, care este pregătit în taină de cursul obişnuit al vieţii. Neprevăzutul este, altfel zis, ceea ce nu se vede la suprafaţa lucrurilor, dar se pregăteşte de evoluţia lor firească: eroii îşi descoperă în anumite momente, subit, adolescenţa, pierderea copilăriei, bătrâneţea. Ar fi inutil, de aceea, să căutăm în scrisul lui Nicolae Esinencu „subtexte”. Ea surprinde fluidul candid al vieţii, refuzând parcă s-o exploreze, să-i caute sensurile, marele ei sens fiind mişcarea, pe care noi o simţim acut doar în anumite momente sufleteşti. (Mihai Cimpoi)
Nicolae Esinencu scrie o poezie existenţială, frustă, refuzând modelele. El îşi urmează încrezător şi atent eul liric, pe un drum personal, nu totdeauna comod; ca să-l cităm pe autor, din poemul său Cert, parafrazând uşor: „Este cert / Intrând în mare (noi vom zice, în poezia lui) / Totuşi trebuie să-ţi scoţi / Pălăria!” (Cassian Maria Spiridon)
Nicolae Esinencu este unul dintre autorii pentru care iscusinţa potrivirii textelor clasiciste, constrângătoare ale firescului în artă, valorează mai puţin decât dezinvoltura modernă cultivată ca modalitate predilectă de manifestare a unei „trăsnite” vocaţii scriitoriceşti. De aici şi plăcerea infantilă a jocului în tandem cu teribilismul său „matur” ce nu are mai nimic din apolinic şi foarte mult din dionisiac. (Leo Butnaru)
Prezență insolită în peisajul basarabean, acuzat de „paranoism” (Valeriu Senic), mereu provocator, impertinent, sincer, îngăduindu-și excentrități, Nicolae Esinencu – un inconformist pur-sânge – este un ghem de contraste. Diatribia satirică face casă bună cu autoironia melancolică biciuind o imaginație grotesc- absurdă, gogoliană pe alocuri. (Adrian Dinu Rachieru)
Opere din colecția Cărți a MNLR
Mai multe articole
Gheorghe Calamanciuc, 80 de ani de la naștere
Expoziție comemorativă „Ci să nu-mi închideți cartea…” – Grigore VIERU, 90 de ani de la naștere
Vernisarea expoziției comemorative „Nu pun pe slove văl de ceață” – Petru Cărare, 90 de ani de la naștere