Jean Bart, navigatorul scriitor, 150 de ani de la naștere

Scriitor, ofițer de marină, locotenent comandor, comandant militar al portului Sulina, șef al Căpităniei portului Constanța, membru corespondent al Academiei, Jean Bart este „un nume important pentru proza română, un scriitor autentic și original, care a cultivat pentru prima dată în literatura română jurnalul de bord și schița marină – acestea fiind pentru totdeauna legate de numele lui – iar prin Europolis, care i-a încoronat opera, ne-a dăruit primul și cel mai realizat roman al unui port românesc” ( Nicolae Manolescu).

Jean Bart, născut la 28 noiembrie 1874 la Burdujeni, Botoșani, este pseudonimul literar al scriitorului român Eugeniu P. Botez, împrumutat de la un faimos corsar francez  cu același nume.

A fost fiul lui Panait Botez căpitan de grăniceri, și al Smarandei Botez.

La școala primară, „Școala de băieți nr. 2” din  Păcurari, Iași, l-a avut ca dascăl pe Ion Creangă. Între 1889-1894, urmează Liceul Militar din Iași. A absolvit în 1896 Școala de ofițeri din București, cu gradul de sublocotenent, fiind instruit și la bordul bricului „Mircea”. Călătoria a fost descrisă în Jurnal de bord .

A îndeplinit diferite funcții în administrația navală și portuară din epocă, fiind membru fondator al Revistei Maritime și întemeind Liga Navală Română în 1928.

A colaborat la magazinul literar Pagini literare în 1899, alături de Mihail Sadoveanu, apoi la Viața Românească și Adevărul Literar 

A fost căpitan al portului Călăraşi, a navigat în zonele nordice cu o navă comercială, a fost comisar maritim la Sulina (aici, în 1912, a scris „Războiul lupilor”), iar după ce a călătorit spre America, în calitate de delegat la „Congresul Navigației din Philadelphia”, a lansat lucrarea „Peste Ocean”.

În 1921 a publicat „Datorii uitate”, carte premiată de Academia română.

După pensionare, în anul 1930, comandorul Eugeniu Botez activează în Ministerul Sănătății. În această perioadă văd lumina tiparului lucrările sale intitulate „Pe drumuri de apă” și „Viața unei corăbii românești”.

În anul 1933 i-au apărut volumele „Europolis” şi „Cartea Dunării”.

Jean Bart se stinge din viață pe data de 12 mai 1933, fiind înmormântat la cimitirul Bellu.

Liceul din Sulina, Teatrul din Tulcea, Biblioteca Academiei Navale, nave franceze îi poartă numele.

Scriitorul Adrian G. Romila i-a consacrat cartea Jean Bart. Argonautul, publicată la editura Polirom, 2024.

Referințe:

„Arta lui Jean Bart este de o fermecătoare simplitate, și de aceea critica va întâmpina dificultăți serioase în a o defini. Nu e nimic decât o apă întinsă, albastră, statică în totalitatea ei și mișcătoare în fiece punct, fără subiecte mari, fără podoabe mari, plină de finețe în percepția pe care o traduce sau dimpotrivă lucioasă prin stil, acolo unde fenomenul e de obicei întunecat, nu e decât un singur element clar, fluid, ca sticla și ca cerul… Prin Jean Bart a pătruns în literatura noastră de lanuri și pășuni candida navă cu pânzele desfăcute. Paginile sale răsună de comenzi navale…” (George Călinescu, Prefață la romanul Europolis, Ed. Adevărul”, 1933)

„Între sarcasm și nostalgie, proza de moderație clasică a lui Jean Bart, absorbind „Documentele omenești” în ficțiune, se configurează într-un spațiu al autenticității.” (Florin Faifer, Un spațiu al autenticității.// Dacia literară, nr. 24, 1997, pp. 26-29).

Opere din fondul Cărți al MNLR: Jurnal de bord, Schițe de bord și marine, ed. III, 1921; Datorii uitate, Documente omenești. Nuvele, ed. II, Iași, 1921; Schițe marine din lumea porturilor, Cartea Românească S.A. București, 1928; Europolis, roman, București, 1933 (ed. II, pref. de G. Călinescu)