AGNESA ROȘCA – 95 DE ANI DE LA NAȘTERE

Moto:

Sortită fiecărui muritor,

Ca un văzduh, ce-i fără de hotare,

Iubire, tu eşti foc mântuitor,

În care ard păcate milenare.

(Agnesa Roșca)

Agnesa ROŞCA, poetă, traducătoare, publicistă, s-a născut pe 17 octombrie 1929 la Chișinău într-o familie de preoți. Absolveşte Universitatea de Stat din Chişinău, Facultatea de Filologie, în anul 1953. Din 1953 activează în calitate de redactor la Editura Cartea moldovenească, apoi la Editura Lumina. Publică versuri şi eseuri începând cu anul 1950.

Debutează editorial în anul 1965 cu placheta de versuri Bat gândurile (1965).

Cărţi de poezie: Mozaic (1967), Cântecul tău, Gealil (1968), Vin negru, (1969), Balada stropului de soare (1969), Amnar şi cremene (1971), Pământul Patriei (1974), Leagănul cel verde (1976), Darul vieţii (1978), Flori albe, flori roşii (1981), Veşnică ardere (1982), Vis şi veghe (1984), Scrieri (1987), Aerul de taină (1995), Scrieri alese (2004), Măsura de mărgăritar (2005), Corabia de dor (2008) ş.a.

Este prezentă în antologia Biblioteca vsemirnoi literaturî.

Traduce din poezia şi proza universală: Vergiliu („Eneida”), A. Puşkin, T. Şevcenko, A. Cehov, F. Dostoevski, F. Tiutcev, M. Gorki, A. Tvardovski, Ș. Petöfi ş.a. Multe din versurile ei sunt traduse în limbile rusă, ucraineană, georgiană, estoniană, armeană, turcă.

Distincții:

Medalia Meritul Civic (1996)

Ordinul Gloria Muncii (1999).

            Agnesa Roșca a decedat pe 1 iunie 2009.

            Referințe:

            Registrul liric al Agnesei Roșca alternează uneori cu cel satiric, poeta valorificând activ sarcasmul, grotescul. Intense clipe de regăsire sub semnul valorilor perene și al sacrului, de întoarcere la unelte, al „aerului de taină” și de demnitate trăeșete Agnesa Roșca în volumul „Aer de taină” (1995). Schimbarea radicală la față se face în versuri de o factură clasicistă sub contururile liniștite ale cărora se ascunde o combustie sufletească, o tensiune a împărtășirii și mântuirii,a înaltului și adâncului, a „valențelor clare”. E o întoarcere, însoțită de ardoare etică și mărturisire creștină, la sacru, etern și românesc. Dreapta cumpănă clasicistă este bine însușită nu atât în poemele lungă, unele prea discursive, ci mai cu seamă în poemele scurte, precum „Pasărea măiastră”, „O clipă”, „Doar el, poetul”, „Ca floarea”, în sonete și crochiuri. Elogiul valorilor se face și prin readucerea marilor simboluri – Decebal, Ștefan cel Mare, Eminescu, Sadoveanu, Enescu – și punerea lor în lumina dumnezeirii. (Mihai CIMPOI)

Agnesa Roşca este o fire sensibilă. Sufletul pasionat, imaginile bogate sunt dominante adesea în creaţia D-ei de o raţiune trează şi un spirit cultivat. Expresia directă şi figurată, stilul popular şi intelectual se succed în permanentă asociaţie cu realitatea şi implică scrisului distincte modalităţi artistice. Reuşeşte să evite teme şi momente arhicunoscute, banalitatea în literatură, impresionându-te printr-un cerc propriu de probleme, rezolvate prin mijloace specifice talentului şi viziunii sale individuale. (Raisa SUVEICĂ)