
Pe 12 februarie 2024 la Muzeul Național al Literaturii Române va avea loc lansarea cărții GEORGE MENIUC. PAGINI DE CORESPONDENȚĂ, ediția a II-a, revăzută și completată (editura POLISALM, 2023).
Evenimentul, care este dedicat fondării Muzeului Național al Literaturii Române (10 februarie 1965), va întruni scriitori, editori și oameni de cultură.
Lansarea de carte se va desfășura cu începere de la ora 15.00, în Sala Galbenă, strada Alexei Mateevici, nr. 79, Muzeul Național al Literaturii Române.
George Meniuc (20.5.1918, Chişinău – 8.2.1987, Chişinău). Poet, prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul M.Eminescu din Chişinău (1937), Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti, avându-i ca profesori pe T. Vianu, P. P. Nedelescu, C. Rădulescu-Motru, M. Florian ş.a.
După ocuparea Basarabiei de către ruși, se angajează lucrător literar la postul de radio moldovenesc, ulterior este redactor-șef la Comitetul de radio din Chișinău (1944), cercetător științific superior la Institutul de Istorie, Limbă și Literatură (1945-1947), șef de secție la ziarul Țăranul sovietic (1947), secretar responsabil la revista Octombrie (1951-1957), redactor-șef al revistei Nistru (1957-1959), vicepreședinte al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1962-1964).
Debutează cu poezia La țară în revista literar-științifică a societății Mihai Eminescu, editorial – cu volumul de poeme Interior cosmic (1939), urmat de Imaginea în artă (1940).
După război editează volumele Povești (1955), La balul coțofenei (1956), Rața și rățuștele (1959), Iarba fiarelor (1959), Versuri alese (1958), Nuvele (1961), Povestea vulpii (1963), Ultimul vagon (1965), Cadran solar (1966), Caloian (1966), Eseuri (1967), Disc (1968), Delfinul (1969), Vremea lerului (1969), Scrieri în 2 volume (1970), Prichindel (1969), Coloana de tandrețe (1978), Florile dalbe (1979), Răvașul ploilor (1986), Preludiul Bucuriei (1988) ş.a.
A tradus din literatura clasică rusă (F. Dostoievski, N. Gogol, A. Tolstoi, K. Simonov ş.a.). Lucrări semnate de George Meniuc au fost tălmăcite în limbile franceză, spaniolă, armeană, ucraineană, rusă ş.a.
Distincții
Ordinul Insigna de onoare (1960);
Premiul de Stat al Moldovei pentru volumul Delfinul (1972);
Medalia Veteran al Muncii (1978);
Premiul Uniunii Scriitorilor pe anul 1988;
Scriitor al poporului (1982).
Referințe
„Poezia lui G.Meniuc este intelectualistă, hrănită din asociaţii mitico-folclorice şi din impresii culturale… Proza sa este simbolico-lirică, eseistică, bine construită, abordând în special tema artei (creaţiei) şi războiului, a morţii, dragostei şi vieţii...” (M. Cimpoi).
Mai multe articole
În atenția vizitatorilor Muzeului Național al Literaturii Române și filialelor din subordine
MUZEUL NAȚIONAL AL LITERATURII ROMÂNE LA 60 DE ANI DE LA FONDARE
Gala Premiilor Concursului Național de Eseuri, ediția a VI-a