FASCINANTA ÎMBINARE A CRITICII, POEZIEI ȘI PEDAGOGIEI Eliza BOTEZATU – 85 de ani de la naștere

Pe 8 noiembrie 2023, Muzeul Național al Literaturii Române vernisează expoziția cu genericul:

FASCINANTA ÎMBINARE A CRITICII, POEZIEI ȘI PEDAGOGIEI

Eliza BOTEZATU – 85 de ani de la naștere

Expoziția prezintă viața și opera Elizei Botezatu în documente, manuscrise, cărți, publicații periodice, fotografii din arhiva familiei și din fondurile MNLR.

Personalitate de aleasă cultură și gust estetic, poeta și criticul literar Eliza Botezatu a educat numeroase generații de profesori de limba și literatura română din Republica Moldova, activând în învățământul superior pe întinderea a mai bine de jumătate de secol. A cultivat genul de critică poetică, având un stil inconfundabil a discursului exegetic.

Eliza Botezatu (n. 7 noiembrie 1938, Briceni, jud. Soroca – d. 9 iunie 2022, Chișinău) a debutat ca poetă, dar s-a impus în conștiința publică a timpului său ca exegetă, critic și istoric literar, specialist în literatura pentru copii și reputat profesor de scriere creativă (ceea ce pe timpuri se numea „compunere”). A activat mai mult de jumătate de secol în domeniul învățământului superior

Debutează în anul 1952 cu poezie publicată la „Tinerimea Moldovei”, continuând să publice versuri și în revista „Femeia Moldovei”, în placheta comună „Glasuri tinere”, în revista „Nistru”  etc.

În anul 1977 debutează editorial cu eseul „Poezia meditativă moldovenească” (lucrare pentru care în anul 1972 i se conferă gradul de doctor în filologie).

OPERA (selectiv): „Teoria și metodica compunerii” (1978); „Cheile artei” (1980, 2012); „Poemul moldovenesc contemporan” (1981); „Literatura moldovenească pentru copii” (1984); „Lumina darnică a poeziei” (1987); „Poezia și dialectica vieții” (1988);  „Critică literară” (2008) ș.a.

REFERINȚE CRITICE:

„Poetă în suflet, dar şi poetă propriu-zis (a se vedea numeroasele cicluri de versuri publicate sub titlul „Ziceri de femeie”, precum şi impunătorul ciclu de poezii din volumul colectiv „Iubire de metaforă”, vol. II, 2001, p. 233-238), Eliza Botezatu nu poate trăi nici fără bucuria scrierii, dar şi nici fără bucuria comunicării – prin prelegeri, seminare, conducerea tezelor de an şi de licenţă, – cu studenţii, cu tinerele talente, faţă de care manifestă o grijă cu adevărat părintească. Pe deasupra, este un strălucit organizator de conferinţe ştiinţifice (zeci şi zeci la număr), de întâlniri cu cei mai reprezentativi scriitori, de serate literare, cu şi fără ocazii speciale, de lansări de carte.” (Mihail DOLGAN)

***

„Vor fi, ştiu bine, vor fi citite aceste rânduri, mai ales de neprieteni. Sunt mulţi, tare mulţi. Ai mei, dar şi ai doamnei Eliza Botezatu, criticul literar, profesorul universitar şi abia în ultimul rând colega mea de facultate.

A fost demult, eram tineri, speram, scriam versuri lirice, dar nu ne jucăm de-a poezia, cum se joacă azi poeţii moldoveni, credeam în scrisul nostru, încercam să ne apropiem de el, de omul de alături, aveam mamă şi tată, casa părintească, patrie, vedeam din zbucium, dor, fior, ca să ne pierdem până la urmă în eternitate, dacă nu chiar în abis. Eliza Botezatu, şi ea, scria versuri, poeme simple, rânduri, gânduri, şiruri dinadins ritmate, vorba poetului.

… Că nu e om să nu fi scris o poezie…

… Că poezia nu se scrie cu peniţa, dar tot cu acelaşi colţişor de inimioară…

… Că viaţa, la douăzeci de ani, păpuşa îţi pare…

Eu am cărunţit acolo, tot „lângă plopul tău şi al meu”, un vers al ei, al poetei Eliza Crăcan, cine ştie cum şi de ce mi-a rămas în memorie.”  (Dumitru MATCOVSCHI)

FRAGMENTE DIN OPERĂ:

„Poezia-mi se naște

din zbucium,

Din tăcerea munților

cufundați în sine.”

 (Fragment din poemul liminar „Poezia” inclus în volumul nepublicat „Mărturisiri” (1966), Colecția Manuscrise, nr. inv. 3575, MNLR)

„Cheile artei… Pe ce tărâm misterios se ascund și ce har trebuie să aibă omul ca să le poată găsi? S-o fi aflând aceste chei în talentul omului de artă? În legământul autentic cu pământul și viața? În munca asiduă și în aplecarea spre adevărurile fundamentale? În cinstita celebrare a vieții și omului? În dăruire și în trăirea patetică a problemelor timpului?”

(Fragment din cartea „Cheile artei”, 1980, p. 3)

***

Vernisarea expoziției va avea loc miercuri, 8 noiembrie  2023, la ora 15.00, în  Sala roz,

str. Alexei Mateevici, nr. 79, Muzeul Național al Literaturii Române, Chișinău.