11 iunie 2024

Muzeul Național al Literaturii Române, Chișinău

Bine ați venit pe pagina muzeului !

145 de ani de la nașterea lui Gala Galaction, o personalitate marcantă a culturii române

Scriitor, publicist, preot, profesor la Facultățile de Teologie din Chișinău și București, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă, membru-titular al Academiei Române, Gala Galaction este o personalitate marcantă a culturii române din secolul XX.

Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu) s-a născut la 16 aprilie 1879 în familia lui Nicolae şi a Chiriachiei Pişculescu, din comuna Dideşti, judeţul Teleorman. Își face studiile primare la școala din satul natal, apoi la Roşiorii de Vede, le continuă la Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti unde leagă o strânsă  prietenie cu Tudor Arghezi.

Urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1898-1899), apoi trece la cea de Teologie pe care o absolvă în 1903 cu teza de licență Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic. Pleacă apoi la Cernăuți pentru a urma un doctorat în teologie, pe care îl finalizează în 1909,  an în care este numit defensor ecleziastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului.

În paralel cu îndatoririle ecleziastice, Gala Galaction contribuie cu articole la revistele Viaţa Românească, Adevărul și Semănătorul, aceasta fiind și perioada în care aderă la curentul poporanismului. Între anii 1915-1918, împreună cu Tudor Arghezi, editează revistele Cronica și Spicul.

Este hirotonit preot în anul 1922. În perioada 1922-1926 este misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor. În anul 1926, Gala Galaction devine profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău până în anul1940, fiind și decanul acesteia între anii 1928-1930. În timpul aflării la Chișinău, colaborează la revista Viața Basarabiei (Iurie Colesnic).

În perioada 1941-1947 este profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București,  din 1954 – membru în Adunarea eparhială a Episcopiei Bucureștilor. Ca teolog, publică studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici.

Gala Galaction a avut o importantă contribuție la traducerea Sfintei Scripturi (Psaltirea, Noul Testament) în limba română, „ din care a scos mari frumuseți într-o limbă modernă, mai apropiată de poezia nouă” (George Călinescu). În anul 1936 a ieșit de sub tipar o nouă traducere a Sfintei Scripturi, realizată de Mitropolitul Nicodim al Moldovei, Gala Galaction și profesorul Vasile Radu, denumită ulterior de specialiști ca a doua Biblie sinodală (a apărut cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române). Traducerea s-a făcut după textul grecesc al Septuagintei, confruntat cu cel ebraic („textul masoretic”).

În perioada interbelică, dar și după cel de-al doilea război mondial, scriitorul a publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale vremii. A debutat în 1902 cu nuvela fantastică Moara lui Călifar, o povestire sinistră despre ispita diavolului. În anul 1914 a publicat un volum de nuvele și schițe, Bisericuța din Răzoare, care a obținut premiul Academiei Române în 1915.

„Cea mai bună nuvelă care zugrăvește lupta dintre virtute și ispită este De la noi, la Cladova” , iar Papucii lui Mahmud e mai degrabă o parabolă decât un roman, pe ideea cosmopolitismului religios”, afirma George Călinescu (Istoria literaturii române. B. 1981, p. 678). La răspântie de veacuri  este un roman autobiografic cu multe amintiri și impresii din perioada 1898-1900. Jurnalul lui Gala Galaction (publicat postum) are o valoare literară prin trăsăturile inedite cu care conturează portretul moral și psihologic al autorului.

Gala Galaction a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România în 1947, deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1948 – 1952, a primit Ordinul Muncii, clasa întâi în 1954. În anul 1947 a fost ales membru titular al Academiei Române.

A fost căsătorit cu Zoe Marcoci cu care a avut patru fiice: Maria, Elena, Magdalena, Lucreția. A călătorit în Țara Sfântă, în Ungaria, Italia, Grecia, Egipt.

A trecut la cele veșnice pe data de 8 martie 1961, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.

Opere literare din Colecția Cărți, MNLR : Bisericuța din Răzoare. Nuvele și schițe, ed. a III-a, București, 1924, 215 p.; Viața lui Eminescu, București, ed. a II-a, 1924, 94 p.; Clopotele din mănăstirea Neamțu, București,1916, 236 p.; La țărmul mării (Reverii. Note), București, 1916, 88 p.; Răboj pe bradul verde, Iași, Viața Românească, 1920, 167 p.; De la noi la Cladova, București, 1924, 32 p.; Caligraful Terțiu. Adevăr și închipuire, București, 1929, 179 p.; Papucii lui Mahmud, Roman, București, 1931, 236 p.; Oameni și gânduri din veacul meu, cu un cuvânt înainte de Teodor Vîrgolici, București, 1955, 323 p.; Opere alese, cu o prefață de Teodor Vîrgolici, vol.II, București, 1958; La vulturi!  București, 1998, 220 p.; Nuvele și povestiri, București, 1979, 352 p.; Roxana. Papucii lui Mahmud. Doctorul Taifun. Ediție îngrij., tabel cronol., selecția referințelor critice de Al. Ruja, Timișoara, Facla, 1986, 272 p.; 0 lume nouă. Articole. Studiu introductiv și antologic de Gheorghe Cunescu, București, 1970, 288 p.; Opinii literare, Ediție de Gheorghe Cunescu, București, 1979, 362 p.; Jurnal, vol. I, București, 1973, 720 p.; Jurnal, vol. III, București, 1980, 296 p.

Premii și distincții: Premiul Academiei Române (1915); Premiul Societății Scriitorilor Români (1933); Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a (1934); Premiul Național Literar (1935); Premiul Național pentru proză (1942); Ordinul „Meritul Cultural”, în grad de comandor (1947); Ordinul Muncii, clasa I (1954).

Gala Galaction și Basarabia

Odată cu deschiderea postului de Radio Chişinău în octombrie 1939, ca unui orator redutabil, lui Gala Galaction i s-a oferit posibilitatea să se adreseze de la microfon întregii națiuni, el n-a pregetat s-o facă având în centrul atenției lui tot tema de suflet – Basarabia. O demonstrează chiar cele 14 file scrise de mână în care el, cu harul de prozator reconstituie atmosfera basarabeană numind-o direct – Basarabia visului şi transmisă pe post la 2 decembrie 1939.

Secretul înrudirii lui spirituale cu oamenii din provincia dintre Prut şi Nistru îl găsim mărturisit în paginile din Scrisori basarabene: „Mă înţelegeam de minune cu aceşti oameni liniştiţi şi blajini. Adevărul este că şi sufletul basarabean în nuanţa ortodoxismului dintre Prut şi Nistru găsea în mine o potriveală şi o receptivitate deosebită. Mă impresiona pământul Basarabiei, ostenitorii gliei basarabene, dealurile basarabene onduloase şi cu heleştee în preajmă, bisericile cu turle verzi, casele şi ogrăzile, şi peste toate acestea nu ştiu ce suflu trist şi molcom de legendă cu sfinţi şi cu martiri, parte din bucoavnele bisericeşti, parte din cronicile Moldovei.”(Iurie Colesnic. Gala Galaction și Basarabia visului, Timpul, 3 decembrie 2013).