140 de ani de la nașterea lui Pantelimon Halippa, om politic, publicist, scriitor

Omul care a iubit Basarabia sau lecțiile lui Pan Halippa

„Popoarele trebuie să trăiască așa cum le dictează interesul, sufletul și conștiința”. (Interviu audio cu Pan Halippa, Președintele Sfatului Țării. 1969)

„Dragi copii basarabeni, pui din neamul românesc. Luați cărticica în mână și cetiți! Destul cât ați fost robi din pricina neștiinței de carte! Destul!.. Luați cartea în mână și prin știință dovediți că sunteți vrednici de a purta sfântul nume de moldovean… Vă chemăm pe voi, moldoveni din întreaga Basarabie, spre lumina științei, spre unire, spre dreptate, spre deplina deșteptare. Pilde și povețe, 1908  (citat după volumul „Publicistică”, 2001, p. 63)

„ De vom fi ajutat Basarabia să facă un pas înainte în domeniul cultural și  economic, de vom fi deschis ochii unora și inima altora asupra sufletului basarabenilor și năzuințelor lor, de vom fi deșteptat în mai mulți râvna spre mai multă lumină, spre mai multă muncă orânduită și spre mai multă frumusețe în viața, pe care o trăim cu toții o singură dată, – ne vom socoti răsplătiți pentru munca noastră”.  (Un cuvânt înainte, Viața Basarabiei,  ian. 1932, anul 1, nr. 1)

Pe data de 1 august 2023 se împlinesc 140 de ani de la nașterea lui Pantelimon Halippa (01.08.1883, Cubolta, Soroca – 30.04.1979, București), remarcabil om politic implicat plenar în opera de Unire a Basarabiei cu Țara, poet, publicist, memorialist. Să rememorăm, ca omagiu, parcursul exemplar al Omului care a luptat, a suferit și a pledat continuu pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia, pentru libertatea și dreptul moldovenilor de a-și decide soarta, pentru progresul economic, cultural și social al Basarabiei.

Pantelimon Halippa se trage din familie de preoți. La dorința tatălui său, care îl îndrumă spre preoție, este trimis la Școala Spirituală de băieți cu 4 clase din Edineți, unde, neștiind limba rusă, va fi admis după urmarea unui curs de pregătire. Își continuă studiile la Seminarul Teologic din Chișinău, apoi la Facultatea de Științe Naturale și Agronomie a Universității din Dorpat (azi, or. Tartu, Estonia), pe care nu o termină, căci „odată cu revoluția din 1905 Universitatea a fost închisă și eu chiar eliminat pentru participare la o grevă studențească, mult prea zgomotoasă” („Note la sfârșit de viață”). La Dorpat, Pan Halippa ia cunoștință de problema românească grație studenților moldoveni care aveau și o organizație secretă, Pământenia basarabeană, unde se citea literatură românească trimisă de Zamfir Arbore și Constantin Stere.

Întors la Chișinău, împreună cu Constantin Stere, Ioan Pelivan și avocatul Emanoil Gavriliță, în anul1906, editează primul ziar moldovenesc „Basarabia”, scris cu „buchie rusească” și cu antetul în grafie latină. Ziarul, care „a trezit pe moldoveni din somnolența lor”, a existat zece luni, fiind suspendat de autoritățile țariste în urma publicării imnului „Deșteaptă-te, române!”. Între anii 1908-1912, își face studiile la Universitatea din Iași, la Facultatea de Litere, avându-i profesori pe Al. Xenopol, Al. Filippide și alți valoroși cercetători istorici și oameni de cultură. Constantin Stere îl introduce la revista „Viața Românească”, unde susține rubrica Scrisori din Basarabia. La Iași  scrie versuri, fiind încurajat de Mihail Sadoveanu și  Garabet Ibrăileanu.

După facultate, revine la Chișinău, unde, împreună cu Nicolae Alexandri și cu sprijinul material al marelui cărturar și filantrop basarabean Vasile Stroescu, scoate în 1913 revista „Cuvânt Moldovenesc”, publicație care își propune „să-i inițieze pe intelectualii moldoveni basarabeni  în problemele culturale, economice și sociale, la o gândire cât mai umană și progresistă”. În 1914, apare gazeta cu același nume. În scrierile sale, Pan. Halippa militează pentru drepturi cetățenești și politice, pentru școli naționale moldovenești, pentru autonomia Basarabiei. În 1932, editează și conduce „Viața Basarabiei”, „ o revistă de studii istorice, geografice, literare, culturale, sociale și economice la care sunt invitați toți condeierii moldoveni”. După 1940, revista supranumită „plămânul spiritual al Basarabiei” va apare la București și va publica, mai ales, creația scriitorilor basarabeni refugiați în România.

În perioada 1917-1918,  Pantelimon Halippa devine un vârf de lance în lupta politică din Basarabia. Este unul din fondatorii Partidului Național Moldovenesc.  În aprilie-mai 1917, participă la congresele preoților, cooperatorilor, învățătorilor, studenților, țăranilor, promovând ideea dezlipirii Basarabiei de Rusia, a creării Republicii autonome basarabene și a Sfatului Țării. Este delegat la primul Congres al Sfaturilor muncitorești, țărănești și militare de la Petrograd în vara anului 1917. Preocupat de problema școlii naționale, discută cu A. Kerenski despre transformarea școlilor rusești în școli moldovenești și despre necesitatea procurării manualelor românești de la Iași pentru anul școlar 1917-1918,  pentru că „la Chișinău nu există tipografie cu litere latine și nici timp nu mai este pentru compunerea lor”. Primind refuz, tratează problema cu Leon Troțki și Vl. Lenin, care converg asupra formulei: „ Faceți așa  cum vă dictează interesul și momentul politic, dar faceți totul prin Sfatul Țării al vostru”.

Pan. Halippa face parte din Sfatul Țării, care la 27 martie 1918 votează actul istoric al Unirii Basarabiei cu România, iar la sesiunea din toamnă, este ales Președinte al acestui for sub președinția căruia se votează reforma agrară. Participă la adunările istorice de la Cernăuți și de la Alba-Iulia care proclamă unirea Bucovinei și a Transilvaniei cu România.

 Întemeiază Universitatea Populară din Chișinău, Conservatorul Moldovenesc, Societatea Scriitorilor și Publiciștilor basarabeni, Societatea de Editură și Librărie „Luceafărul” (1940). Face parte din  elita politică a României Mari. Conduce Partidul Național Țărănesc din România, iar în perioada 1928-1934 deține posturi importante în guvernul României : ministru al lucrărilor publice, ministrul muncii, ministrul sănătății și ministrul Basarabiei. Din 1918 este membru al Academiei Române. În 1948 va fi exclus din Academie și repus în drepturi în 1990.

 Este arestat de regimul comunist român în anul 1950 și închis fără a fi judecat la penitenciarul de la Sighetul Marmației, după doi ani fiind predat NKVD-ului (la 27 martie – dată simbolică!), dus la Chișinău, judecat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică în Siberia. După trei ani de lagăre siberiene este readus în România și încarcerat până în 1957 la închisoarea de la Gherla. Eliberat prin grațiere la 11 aprilie 1957, se întoarce la București, unde își găsește familia locuind într-un subsol. Îi vor trebui 7 ani pentru a-și întoarce locuința din str. Al. Donici 32.

Devotat cauzei Basarabiei, Pantelimon Halippa continuă lupta, cu speranță, adresând memorii ample către Nicolae Ceaușescu, către oameni politici din Vest, către președinții Franței Charles de Gaulle și, respectiv, Statelor Unite ale Americii Richard Nixon. În ultimii ani de viață scrie amintiri despre istoria Unirii Basarabiei cu România.

Pantelimon Halippa se stinge din viață la 30 aprilie 1979, la vârsta de 96 de ani, la București. Este înmormântat în țintirimul de la Mânăstirea Cernica, alături de alți mari patrioți basarabeni.

Ordine: Ferdinand I în grad de Mare Ofițer; Coroana României în grad de Mare Cruce

Medalii: Serviciul Credincios în grad de Comandor; Crucea de Război

Pe 23 august 2010, președintele interimar al Republicii Moldova și președintele Parlamentului Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, i-a conferit lui Pantelimon Halippa, post-mortem, „Ordinul Republicii”.

O stradă și o mică piață din sectorul Centru al orașului Chișinău îi poartă numele.

Text preluat din „Note la sfârșit de viață”

„N-am fost un om mare politic, pentru că poezia niciodată nu m-a părăsit complet: în politică am făcut poezie și în poezie am făcut politică. N-are decât lumea neînțelegătoare să mă critice și chiar să râdă de mine, – omul pornit de la Cubolta mea modestă, dar dornic de a deveni universal și a fi om de omenie. Eu nu sunt vinovat, că natura nu m-a înzestrat cu un talent  mai mare în oratorie, în scris și în fapte. M-am trudit și am făcut ce s-a putut. Mii de oameni au fost ajutați să-și învețe copiii în limba părinților. Mii de tineri basarabeni au fost ajutați să-și facă studii universitare sau profesionale. Ca ministru al lucrărilor publice am făcut șosele și podul de la Albița peste Prut. Ca ministru al sănătății am făcut spitale și, între altele, spitalul Ion Cantacuzino din București, unde acum la bătrânețe, am fost și eu tratat ca bolnav, care peste câteva luni voi împlini 92 de ani. Nu m-am săturat de viață, deși sunt foarte bolnav. Aș vrea să mai trăiesc, ca să-mi văd programul vieții. În țara noastră sunt atâtea de făcut. Dar mai ales trebuie să ne întregim republica cu ținuturile românești sub stăpânire străină…”

Psalm

Pentru zilele de astăzi

….

Omule, ia seama bine,

 Ai curaj să fii bărbat!

Dacă vremi de groază pline

Chiar la poarta casi-ți bat,

Tu la glasul lor năvalnic

Și la mugetul furtunei,

Dă răspuns, și nu șăgalnic,

Și urgiei capăt pune-i!

Omule, sunat-a ceasul,

Să decizi destinul tău:

Ia-ți unealta și compasul

Ș-ajutor pe Dumnezeu

Și te pune pe clădirea

Unei vieți ce viitorul

Ți-o ordonă cu privirea

Iar trecutul cu fiorul.

…

Drum, spinos, spre mântuire

Vei găsi, de vei căta.

Altul, neted, spre pieire

Stă să-ți fure mintea ta.

Tu socoate și alege:

Ești bărbat și-ți știi chemarea,

Ești român și ai o lege,

Ești om mic, dar poți fi mare!

Viața Basarabiei, 1932, nr. 1, p. 42

Opera

„Pilde și povețe – întâia carte moldovenească de cetire”, Ch., 1908; „ Basarabia, schiță geografică”, Iași, 1912; „ Basarabia până la alipirea ei la Rusia”, Ch., 1914 (în limba rusă); „ Flori de pârloagă”, Iași, 1921 (Colecția Carte rară a MNLR); „Poruncile graiului național, 1923 (în: Literatura și Arta, nr. 39, 25 sept. 1990, Colecția Periodice a MNLR); „Cuvântare ținută în Parlamentul țării”, B., 1924; „Dreptate țărănimii”, Ch., 1936; „B. P. Hașdeu”, Ch., 1939 (Colecția Carte rară a MNLR); Halippa P., Nitreanu N., Nitreanu V. „Calvarul românilor basarabeni și bucovineni: Documente, studii”, B., 1974 (nr. inv. 17074, colecția Manuscrise a MNLR); „Povestea vieții mele”, Ch., 1990; „Note la sfârșit de viață”, 27 martie 1975 (în: Literatura și Arta, ianuarie 1990, Colecția Periodice a MNLR); „Testament pentru urmași” (în colab. cu A. Moraru), Ch., 1991; „Publicistică” (coord. I. Colesnic), Ch., 2001 (Colecția Carte a MNLR)

Referințe critice

M. Sadoveanu, Prefață, „Flori de pârloagă”, Iași, 1821; Pr. NicolaeP. Nitreanu. „Omagiu Nonagenarului, la 1 august 1973”, Scrieri, vol. 1, B., 1981,    (colecția Manuscrise a MNLR); D. Mihail, I. Colesnic, „Trei luni din viața Basarabiei: cronică”, Literatura și Arta, nr. 47, 48, noiembrie 1989; „Scriitori de la „Viața Basarabiei”: poezie, proză, critică și publicistică literară”, Ch., 1990; Pavel Codiță, „Pantelimon Halippa omul, așa cum l-am cunoscut”, Cuvântul românesc, mai 1991; I. Colesnic, „Basarabia necunoscută”, Ch., 1993; I. Colesnic, „Pantelimon Halippa. Apostolul Unirii”, Ch., 2006; „Dicționarul scriitorilor români din Basarabia, 1812-2010”, Ch., 2010; I. Constantin, „Pantelimon Halippa. O viață dedicată luptei pentru unitatea națională”, Ch. 2016; A. Burlacu, „Pan. Halippa, poetul Florilor de pârloagă”, Revista literară, nr. 5. 2021

„Poetul „Florilor de pârloagă” e un produs deosebit al obijduitei Basarabii. El se ridică pe propriile-i mijloace, în armonie cu începuturile de cultură ale moldovenilor de peste Prut și cu nevoile lor sufletești. El este pentru Basarabia ceea ce au fost pentru Moldova și Muntenia poeții renașterii noastre dinainte de Eminescu. Cântând nevoile, durerile și aspirația moldovenilor subjugați, culegerea aceasta de poezii are o deosebită importanță…” (Mihail Sadoveanu)

 „Moștenirea literară a lui Pantelimon Halippa cuprinde peste 280  poezii și traduceri poetice, o sumedenie de schițe, memorii, dar în volum a reușit să aranjeze un singur tom, Flori de pârloagă, tipărit în 1921 la Iași și prefațat elogios de maestrul Mihail Sadoveanu. Această modestă carte e o mărturie că Basarabia, câștigând un om politic, a pierdut un poet”. (Iurie Colesnic)

„Poetica lui Pan Halippa este evident eclectică, reconfigurând câteva vârste ale poeziei: iluministă, sentimentalistă, un amalgam de elemente romantice impregnate cu idei poporanist-semănătoriste; în linii mari, conturează traiectul unei poezii posteminesciene, de orientare conservatoare, specifice etapei de tranziție de la începutul secolului trecut”. (Alexandru Burlacu)

„Pantelimon  Halippa a reușit întru totul, pentru că a fost consecvent în luptă, pentru că a știut să se orienteze bine în fața împrejurărilor și că a știut să se afle pe o cale justă, iar din spate a fost urmat de masa întregului popor”. (Pr. NicolaeP. Nitreanu).

Text de Cezaria Vasilachi, muzeograf