Expoziția și medalionul literar: Scriitorii promoției ’70. Portret în grup: Nicolae RUSU, 75

Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din Moldova, organizează expoziția și medalionul literar SCRIITORII PROMOȚIEI ’70. PORTRET ÎN GRUP: NICOLAE RUSU, 75, în semn de omagiu pentru prozatorul Nicolae RUSU, la cei 75 de ani de la naștere.

Expoziția prezintă viața și opera lui Nicolae Rusu în cărți, manuscrise, documente, scrisori, artă plastică, fotografii. Evenimentul va include omagii aduse scriitorului și o sesiune de autografe.

Expoziția va fi vernisată luni, 27 februarie 2023, ora 15.00, în sala de expoziții nr. 1, str. Alexe Mateevici, nr. 79, Muzeul Național al Literaturii Române

Expoziția „Scriitorii promoției ’70” va putea fi vizitată până pe 03 ianuarie 2024, iar „Portretul în grup” dedicat lui Nicolae Rusu – până pe 30 martie 2023.

* * *

Nicolae RUSU s-a născut pe 26 februarie 1948, în comuna Risipeni, raionul Făleşti, în familia Emiliei (n. Tudorache) și a lui Petru Rusu, ţărani-agricultori.

Absolvent al școlii  medii din  Risipeni (1955-1966), al Facultății de Economie a Politehnicii din Chişinău (1966-1970) și al Şcolii Superioare de Literatură din cadrul Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1983-1985). Activează în calitate de contabil la Insitutul Politehnic din Chișinău (1970-1971), de economist la Asociaţia de construcţii nr. 47 din Chişinău (1971-1983) și de director al  Fondului Literar al scriitorilor din RM (1987- până în prezent).

 Debutează cu proză scurtă (1969) în publicația Insitutului Politehnic „Inginerul”, iar debutul editorial îl constituie volumul de proză scurtă „Pânzele babei” („Literatura artistică”, 1978). Scrie și dramaturgie, având piese montate la Teatrul de păpuși „Guguță” din Chișinău, la Teatrul muzical-dramatic „V. Alecsandri” din Bălți, la Teatrul muzical-dramatic „B. P. Hasdeu” din Cahul și la Teatrul radiofonic al Radioului Național.  

Opera

Proză: „Pânzele babei” (proză scurtă), Chișinău, 1978; „Havuzul” (proză scurtă), Chișinău, 1982; „Lia” (roman), Chișinău, 1983, Bacău, 2020; „Meri sălbatici” (proză scurtă), Chișinău, 1987, 2015; „Totul se repetă” (roman), Chișinău, 1988, București, 2018; „Avem de trăit şi mâine” (proză scurtă), Chișinău, 1992; „Fără antract” (proză scurtă), Chișinău, 1996; „Ploaia de aur” (roman, proză scurtă), Chișinău, 1997; „Şobolaniada” (roman), Chișinău, 1998, Iași, 2013; „Treacă alții puntea” (proză scurtă), Chișinău, 2000; „Marginea lumii” (proză scurtă), Timișoara, 2001; „Orație de ursitoare” (proză scurtă), Chișinău, 2004; „Hai la mere!” (proză scurtă), Chișinău, 2005; „Naufragiul” (roman), București, 2005; „Robul de ieri” (proză scurtă), București, 2007; „Al șaptelea simț” (roman), Chișinău, 2013; „Geniosfera” (proză scurtă), Iași, 2013; „Pușlamielul” (roman), Iași, 2017; „Cu ochii celuilalt” (roman), Chișinău, 2019; „De-ale lui Gheorghe…” (proză scurtă), Chișinău, 2022

Cărți pentru copii: „Alunel” ( povestire pentru copii), Chișinău, 1981, 2009; „Unde crește ploaia?” (proză scurtă pentru copii), Chișinău, 1990; „Să fim privighetori” (proză scurtă pentru copii), Chișinău, 2000; „Facă-se voia noastră” (piese și scenete pentru copii), Chișinău, 2008; „Coada iepurașului” (proză scurtă pentru copii), Chișinău, 2010; „Frați de stele” (povestire pentru copii), Chișinău, 2011; „Șezătoarea” (proză scurtă pentru copii), Chișinău, 2019.

Dramaturgie: „Acasă” (piesă), Chișinău, 2018.

Studii, eseuri și publicistică: „Ieșirea din clișeu” (eseuri), București, 2012; „Tărâmul ambiguităților” (publicistică), Iași, 2014; „Exerciții ale reîntregirii” (eseuri către Centenarul Unirii), Chișinău, 2018; „Ramuri și rădăcini” (studiu genealogic), Chișinău, 2021; „Aspecte și identități” (cronici și eseuri), București, 2022.

Referințe critice:

„Nicolae Rusu este, în opinia mea, unul dintre foarte puținii prozatori de la noi care e într-o continuă și neobosită căutare a autenticității, prozator pentru care conceptele de literaritate și autenticitate se confundă(…). În „Șobolaniada” autenticitatea ia, mai întâi, chipul sincerității absolute, investigației autobiografice, apoi, în spiritul obiectiv, concret-experimental al esteticii realiste, ea impune primatul faptului „adevărat”, trăit, obiectiv. Aceste două înțelesuri diferite ale autenticității se contopesc, se dizolvă însă la Nicolae Rusu într-o noțiune nu neapărat mai largă, ci aptă de a le îngloba pe celelalte – aceea de actualitate (…). Parabola, de altfel, este și ea un fel de rochie de gală pe care doamna autenticitate o îmbracă atunci când vrea să pară mai apetisantă…”  (Iulian Ciocan).