Nicolae Țurcanu – 105 ani de la naștere

Pe 21 Ianuarie comemorăm 105 ani de la naşterea lui Nicolae Turcanu (1918 – 1985). Poet şi pedagog. Disident care a făcut 8 ani de GULAG doar pentru o poezie despre dragostea de Patrie –  Salutarea noastră, pentru care a fost acuzat de trădare. O poezie pe cât de simplă, pe atât de profundă‚ elogiu României şi românilor, prezentată în martie 1942 în cadrul unui spectacol la Ministerul Instrucţiunii de la Bucureşti.

Bună ziua, deal şi vale,

Salut, netedă câmpie,

Bună ziua fraţi şi neamuri,

Salut, dulce Românie…

Care-mbătrânind în urmă

Înainte-ntinereşti,

Care slava ţi se nalţă

Din morminte strămoşeşti.

Azi poetul mic îşi vede

Preaseninul chip al tău

Cum l-au luminat strămoşii,

Cum ţi-l are Dumnezeu.

Aici doine mult se cântă

De-o grădină de poeţi,

Aici păsările zboară,

Aici soare mult aveţi.

Eu de unde vin, doar norii

Las amurguri pe ruine,

După douăzeci de ierni

Doar azi primăvara vine.

Salut, dulce Românie,

Mamă, soră, frate, tată,

Noi vă zicem bună ziua,

Iar adio, niciodată!

Pe durate celor opt ani petrecuţi în lagărele sovietice a scris cu briantină cele 269 poezii în Caietul verde pentru că La Norilsk şi în alte părţi, unde mi-am ispăşit pedeapsă, m-a însoţit muza. 

Caietul verde se păstrează în fondurile  Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei.

Este reabilitat abia în 1985, iar peste două zile, împăcat, trece la cele veşnice. În anul 1992 Uniunea Scriitorilor din Moldova îi acordă premiul special  (post-mortem) pentru Opera Omnia.

Pe parcursul vieţii reuşeşte să publice: Întâiul patriarh, Tiraspol, 1940; Cântări din tinereţe, Chişinău 1941: Rod, Chişinău 1963, Vânjosul Pământ, Chişinău, 1968; Poezii, Chişinău, 1983.

Nu moare nimeni din senin/ Cum nici se naşte – hop deodată:/ Şi moartea trebuie din plin/ S-o meriţi ca pe o răsplată… îşi mărturiseşte crezul în poezia Şi moartea trebuie s-o meriţi.

Mihai Cimpoi menţionează în lucrarea O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia (pag. 218) Nicolae Ţurcanu a publicat versuri care dovedesc un simţ nealterat al limbii, un lirism autentic, un dor de a surprinde culoarea locului.