Boleslav HÂJDĂU – 210 ani de la naștere

            Figură reprezentativă pentru cultura română, dar puțin cunoscută publicului larg, Boleslav Hâjdău, fratele lui Alexandru Hâjdău și unchiul lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, s-a născut pe 20 decembrie 1812 în satul Vjazovetz, ținutul Volyniei (astăzi: reg. Ternopol, Ukraina de Apus), și s-a stins din viață pe 14 martie 1886 la Hacking, oraș de lângă Viena, unde locuise în ultimii 20 de ani de viață. O perioadă îndelungată a locuit și a lucrat ca funcționar cancelarist la Hotin, Cristinești, Inăuț, Noua Suliță, dar și la Odessa.

Boleslav Hâjdău s-a remarcat ca autor de povestiri istorice inspirate din  trecutul Moldovei, ca publicist, folclorist și traducător. Începând cu anii ’30 ai secolului al XIX-lea, colaborează la revistele rusești „Teleskop”, „Molva”,  „Odesskii Vestnik” ș. a., deseori publicând cu pseudonimul B. Bassarab.

În 1835, revista „Molva” publică două legende istorice de-ale lui Boleslav Hâjdău: „O judecată la serdăria din Orhei”, scrisă la Hotin în 1834, și „Comoara lui Petriceicu Vodă”, scrisă în satul Cristinești din Basarabia în același an. Ambele texte au o profundă semnificație socială și sunt inspirate din tradiția populară.

Revista rusă „Sân Otecestva” din Peterburg publică și ea, în anul 1838, alte două povestiri istorice semnate de Boleslav Hâjdău. Prima este „Dabija, legendă moldovenească din veacul al XVII”, a doua – „Hâncul, tradiție moldovenească din veacul XVII”. Ambele fuseseră scrise, după cum indică autorul, încă în 1834, în satul Inăuți din Basarabia.

            În textele sale, Boleslav Hâjdău descrie, în manieră romantică, mai multe episoade din zbuciumata istorie a Moldovei din secolul al XVII-lea, când poporul  lupta  împotriva domnitorului Duca-Vodă. Povestirile sale istorice, „Dabija” și „Hâncul”, împreună cu proza lui A. Hâjdău „Duca”, apărută în 1830 în „Vestnik Evropî”, au constituit, după cum s-a dovedit mai târziu, fundamentul nuvelei „Domnia Arnăutului” a lui Alexandru Hâjdău.

            Boleslav Hâjdău a mai publicat, preponderent în limba rusă, povestiri și articole despre folclor și etnografie, printre care „Nunta la țăranii basarabeni” (1845), „Superstițiile la moldoveni” (1846), „Povești și legende populare moldovenești” (1847), dar și traduceri și impresii de călătorie. Tot el a făcut și tălmăcirea în limba rusă a nuvelei istorice „Alexandru Lăpușneanul” de Constantin Negruzzi, publicată în revista „Semeinâii crug”, în 1859.

            Raportate la procesul literar basarabean din prima jumătate a secolului al XIX-lea, scrierile literare ale lui Boleslav Hâjdău, alături  de cele ale lui Alexandru Hâjdău, Constantin Stamati, Gheorghe Asachi ș. a., „au marcat începutul cercetării literaturii noastre prin abordarea tematicii istorice și valorificarea în operele artistice a resurselor creației populare orale” (Vasile Ciocanu).

…..

„Și să mă credeți că acești povești, aceste scumpe povești ale noastre, cu care mă legăna mama Mavrolița treizeci de ani în urmă, pot să le povestesc și acum, cuvânt cu cuvânt, pentru că le-am însușit cu o ținere de minte tânără, lipsită de griji, le-am însușit ca legende și superstiții ale poporului, ca credințe, caractere, obiceiuri și concepție de viață. Îmi plac aceste închipuiri simple ale clasei de oameni neștiutori de carte, îmi plac ca un testament al poporului, care trece la urmași, ca un decalog al caracterului național.[… ]Poveștile moldovenești nu cedează prin nimic poveștilor populare ale altor seminții, ba poate le și întrec prin istețimea lor” (B. Bassarab, în notița introductivă la studiul „Câteva povești și legende populare moldovenești”, publicat în „Odesskii vestnik”, 1847).

Surse:

Ion Osadcenco. „Boleslav Hâjdeu”. În volumul: Ion Osadcenco „Relații literare moldo-ruso-ucrainene în secolul XIX”,  Chișinău, 1977.

„Studii și materiale despre Alexandru și Boleslav Hâjdeu”  / alcăt.: P. Balmuș și V. Ciocanu; red. : V. Ciocanu, Gr. Botezatu, H. Corbu. Chișinău: Știința, 1984.

Alexandru Hâjdău. „Scrieri : poezie, proză, publicistică, genealogii / Alexandru Hîjdău, Boleslav Hâjdău”. Bacău: Vicovia, 2014.

Autor: Felicia Cenușă, cercetător, MNLMK