28 octombrie 2021

Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”

Bine ați venit pe pagina muzeului !

Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, în colaborare cu Institutul pentru Inițiative Culturale și Educaționale, organizează o serie de evenimente dedicate aniversării a 100 de ani de la nașterea lingvistului Eugeniu Coșeriu.

       Miercuri, 22 septembrie 2021, la ora 16.00, vor avea loc vernisarea expoziției „A spune lucrurile așa cum sunt”. Eugeniu Coșeriu, 100 de ani de la naștere și Gala de premiere a laureaților Concursului Național de Eseuri, ediția a III-a, Eugeniu Coșeriu, „un lingvist pentru secolul XXI”.

Expoziția „A spune lucrurile așa cum sunt”. Eugeniu Coșeriu, 100 de ani de la naștere va putea fi vizitată în perioada 23 septembrie – 22 noiembrie 2021.

       Sâmbătă, 25 septembrie 2021, la ora 16.30, prețuitorii operei lui Eugeniu Coșeriu sunt invitați la masa rotundă Eugeniu Coșeriu și Basarabia, organizată în cadrul Colocviului Internațional de Științe ale limbajului „Eugeniu Coșeriu”, ediția a XVI-a: Eugeniu Coșeriu centenar. Limbă, creativitate, cultură – structuri de rezistență ale ființei umane, care se va desfășura la Chișinău în perioada 24-26 septembrie.

       Vor participa scriitori, lingviști, cercetători științifici, artiști plastici.

       Evenimentele fac parte din programul de activități dedicate Anului Eugeniu Coșeriu și Zilelor Europene ale Patrimoniului.

Adresa: Casa cu tei a Fundației Regale, pe str. Alexei Mateevici 79 Intrarea este liberă.

       Participanții la evenimente vor respecta condițiile impuse de starea de urgență în sănătate (mai multe informații pot fi găsite aici: https://mnl.md/2021/09/13/atentie-reguli-noi-de-participare-la-evenimentele-muzeului/).

Partener special al evenimentelor: Combinatul de vinuri Cricova SA. Parteneri media: Jurnal.md, #Diez, Stiripozitive.eu.

EUGENIU COȘERIU (27.07.1921-7.09.2002) a fost filosof al limbajului, scriitor, profesor universitar, lingvist de notorietate internațională. La școala primară din satul natal, i-a fost învățător Roman Mândâcanu, tatăl lingvistului Valentin Mândâcanu. A studiat la Liceul „Ion Creangă” din Bălți. În perioada 1937-1939, a publicat poezie și critică literară în revistele „Crenguța”, „Viața Basarabiei”, „Jurnalul literar”. În toamna lui 1939, s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde a audiat cursurile lui G. Călinescu, A. Piru, G. Ivașcu, Iorgu Iordan. Și-a continuat studiile la Universitatea din Roma (1940-1944), la Universitatea din Padova (1944-1945) și din Milano (1945-1949), luându-și doctoratul în litere și în filosofie în 1949. A fost lector de limba română la Universitatea din Milano, profesor de lingvistică generală și indo-europeană la Universitatea din Montevideo (Uruguay) și director al Institutului de Lingvistică de aici. În 1963, a devenit titular la Seminarul de filologie romanică și lingvistică generală al Universității din Tübingen. A predat romanistică la universități celebre din Madrid, Barcelona, Rio de Janeiro, Santiago, Napoli, Bologna, Grenoble, Moscova, Tokyo etc. Este autorul unor opere de referință în domeniul lingvisticii: Sistem, normă și vorbire (1952), Sincronie, diacronie și istorie (1958), Limba română în raport cu limbile romanice (1994). Povestirile sale, publicate inițial în italiană, între anii 1946 și 1950, în „Corriere Lombarde” și „L’Europe”, apoi traduse în spaniolă la Montevideo (1950-1951), au fost adunate în volum la Tübingen (1988) și editate în versiune românească – Anotimpul ploilor – la Cluj, în 1992. (Sursa: „Dicționarul scriitorilor români din Basarabia. 1812-2010, elaborat de Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, ed. a II-a revăzută și completată, Editura Prut Internațional, 2010)

Eugeniu Coșeriu: „Nu, nu m-am înstrăinat niciodată, fiindcă totdeauna am peregrinat, am umblat prin lume cu Mihăilenii mei în inimă, cu Bălții mei în inimă, cu Basarabia mea în inimă, cu Iașii mei în inimă, cu România și cu limba română în inimă. Mă-ntreba cineva: «Dar cum de vorbiți așa, sunteți basarabean și vorbiți fără accent?» Și pe mine mă supără teribil când cineva întreabă așa ceva și, de obicei, le răspund: «Ești matale cel care ai accent, pentru că noi, românii din Basarabia, n-avem accent». Însă ar putea avea dreptate într-un alt sens, pentru că eu m-am întors în România din străinătate, pentru foarte scurt timp, după 28 de ani, iar aici, în Basarabia, peste 51 de ani (am plecat în 1940 și m-am întors în 1991). Prin urmare… «cum de nu ți-ai uitat limba?». Nu mi-am uitat limba și pentru că sunt, mai mult sau mai puțin, de meserie, însă nu mi-am uitat limba și fiindcă am trăit mereu cu ea, cu scriitorii și cu poeții români și chiar cu prozatorii români, pe care îi știam nu chiar în întregime, dar, în parte, îi știam pe de rost. E adevărat că mai știam pe de rost, tot așa, și din poeții latini, și din poeții greci. Când înotam, de exemplu, în Italia, și vroiam să fac doi sau trei kilometri ce-i aveam ca măsură, neavând ceasul, recitam poemul Domnișoara Hus de Ion Barbu. Și dacă nu ajungeam încă la mal, începeam poemul din nou. În acest sens, am trăit mereu acasă, deși mă găseam la Montevideo sau, poate, în Japonia, sau, poate, în Brazilia ș.a.m.d.” (Eugeniu Coșeriu, Universul din scoică. Interviuri realizate de Gheorghe Popa, Maria Șleahtițchi, Nicolae Leahu, Editura Știința, 2004).