VSEVOLOD CIORNEI – 70 DE ANI DE LA NAȘTERE

Poetul, publicistul și traducătorul Vsevolod Ciornei împlinește azi frumoasa vârstă de 70 de ani.

S-a născut pe 14 septembrie 1955 în satul Lipnic, raionul Ocnița. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Jurnalistică, a Universității de Stat din Chișinău (1981). A fost redactor la revista pentru tineret Orizontul, la ziarele Tineretul Moldovei, Cuvântul, Momentul, la săptămânalele Literatura și arta, Glasul Națiunii, Vocea poporului ș.a. Redactor-șef adjunct la hebdomadarul Săptămâna. Redactor la Publika TV.

Debutează cu critică literară în volumul colectiv Dintre sute de catarge (1984); editorial – cu volumul de poezii Cuvinte și tăceri (1989;2015). Urmează volumele Istorie geloasă (1990) și Cuvintele dintre tăceri (2002).

A tradus din limba rusă Maestrul și Margarita, de Mihail Bulgakov (2004); Visătorul de pe gazon, de Valeriu Reniță (2016); Toți oamenii Kremlinului, de Mihail Zîgar (2017); Istorii antisovietice, de Oleg Panfilov (2021); Basarabia și nobilimea ei în secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea (2 volume) de Vladimir Morozan (2023); Basarabia în componența Imperiului Rus (1812-1917), de Andrei Cușco și Victor Taki (2024).

Este prezent în antologii de poezie apărute în România, Italia, Franța ș.a. Nume sonor în publicistica combativă și slujitor apreciat al cuvântului poetic, făcând parte din direcția iconoclastă a generației optzeciste.

 OPERA

Cuvinte și tăceri, Chișinău: Literatura artistică, 1989; Chișinău: Cartier, 2015;

Istorie geloasă, Chișinău: Hiperion, 1990;

Cuvintele dintre tăceri, Chișinău: Cartier, 2002;

Dicționar de la A la Z sau o peregrinare prin dicționare, Chișinău: Cartier, 2024

APRECIERI

Poet constrâns de o forță centripetă a discursului. Confesiunea albă, stimulând dezinteresul pentru retorică, disimulează o tensiune implozivă a decepției și trece într-un lirism agonic, de nuclee receptive ale deprimării. (Alexandru CISTELECAN)

Ca să ajungi la esența poeziei justițiar-ironice a lui Vsevolod Ciornei, trebuie să-ți dai seama că e o sinceritate mascată, trucată, jucată. (Mihai CIMPOI)

REFERINȚE

Mazilu Gheorghe, Vsevolod Ciornei: Cuvinte și tăceri, „Tinerimea Moldovei”, 1989, 9 iulie; Ghețu George, Vsevolod Ciornei și Eugen Cioclea – nume de prețuit sau o tristețe care ne vrea, „Columna”, 1990, nr. 6; Țurcanu Andrei, O lume în derivă într-o lacrimă cristică, în volumul: Ciornei Vsevolod, Cuvinte și tăceri, 1989; Cimpoi Mihai, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, Chișinău, 1997; Codreanu Theodor, Poezia basarabeană la răscruce, „Literatura și arta”, 1996, 25 aprilie; Cistelecan Alexandru, Antologia pe ață, „Vatra”, 1996, nr. 3; Trifan Călina, Lecturi la domiciliu forțat, „Zece plus”, 2002, nr. 2; Galaicu-Păun Emilian, Poetul per tu cu Petru, „Contrafort”, 2002, nr. 7-8; Țurcanu Andrei, O lume în derivă și un ironist melancolic, în volumul: Țurcanu Andrei, Bunul simț, Chișinău, 1996; Ciubotaru Adrian, Maximelementare sau despre poezia cuvintelor și tăcerilor, „Basarabia”, 2003, nr. 1-3.

Foaie verde și-un progres

Au obosit boii. Ne înjugăm la care.

Inițiem o nouă perioadă de glorie.

Plecăm spre viitorul care acum ne calcă pijamalele.

Avem de trecut un pod. Lung. De lemn. Șubred.

Ne dor plămânii de exces de respirație și retorică.

Ne dor femeile de poftă nepoftită pline.

Vin niște nave din noapte și ne aruncă ancorele-n cap.

Vin babecloanțe și ne provoacă dureri de stomac.

Le jour de gloire tot n-arive și n-arive pas.

Vă previn: ceea ce scriu eu nu este scris de mine.

(Încerc să evit călătoria spre pușcărie.

Aiurea. Pușcăria e pretutindeni).

În afară de căldură mai există ceva, dar nu numai frigul.

Ne cheamă șeful la el. De mii de ani ne tot convoacă

să vorbim despre finanțe și investiții.

Firește, nu facem față sarcinilor.

Stăm lângă case mici cu ferestrele închise.

Îi scriu numele pe perete și ei mă întreabă: cine e ea?

Și nu știu la cine-i dosarul și cine va renunța să mă cruțe –

dar ce s-ar fi schimbat dacă știam?

Vara potolește răscoalele și arde podurile.

Trecutul iese din gropi, vede prezentul și se îngroapă-napoi.

Mai așteptăm un secol-două până se coace procesul

ș-apoi vine progresul. All right.