14 martie 2025

Muzeul Național al Literaturii Române, Chișinău

Bine ați venit pe pagina muzeului !

Panait Istrati, 140 de ani de la naștere

Scriitor de limbă franceză și română revendicat de două literaturi, personalitate a cărui operă a stârnit reacții contradictorii, uneori violente, atât în Franța cât și în România, considerat de unii un etern vagabond răzvrătit, iar de alții un scriitor dintre cei mai originali, un idealist sensibil la suferința umană, un scriitor de geniu.

Panait Istrati s-a născut la Brăila în 10 august 1884. Crescut de mama, după terminarea școlii primare (șase ani), începe să lucreze ca ucenic la un cârciumar, aici învățând greaca, apoi la un brutar albanez. O vreme este vânzător ambulant, după care devine cărbunar pe navele Serviciului Maritim Român. În acest răstimp citește cu nesaț. Călătoriile îl duc la București, la Constantinopol, la Cairo, La Neapole, la Paris și în Elveția. Vorbește româna, turca și greaca.

Primele încercări literare datează din 1906, publicând  articole în presa muncitorească. Între 1910-1912 publică primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră în revista România muncitoare. Se apropie de cercurile socialiste.

În 1916 se îmbolnăvește de tuberculoză. Stă o vreme într-un sanatoriu din Elveția (la Leysin) și aici leagă prietenie cu Josué Jéhouda (scriitor și jurnalist de limbă franceză, evreu, născut în Rusia) care îl învață franceza și-l face să descopere romanele lui Romain Rolland. Istrati rămâne adânc impresionat și-l ia călăuză spirituală. După întremare, muncește o vreme ca lucrător agricol la Vouvry unde se împrietenește cu compozitorul Arthur Parchet (1878-1946) căruia îi va oferi mai târziu un pian de valoare care și azi mai poate fi văzut la Muzeul din Vieux-Vouvry.

 Rătăcește apoi prin Europa cuprinsă de pârjolul și focul Primului Război mondial. Hoinărește de-a lungul țărmului Mediteranei și începe a scrie în franceză. Trimite un manuscris lui Romain Rolland care, fiind mutat, nu-l primește.

Căzut în mizerie, bolnav și singur, încearcă să-și curme zilele la Nisa în ianuarie 1921. Este salvat. Se găsește asupra lui o scrisoare netrimisă ce i-o adresase lui Romain Rolland. Fiind încunoștințat în această privință, scriitorul francez îi răspunde neîntârziat încurajându-l să scrie: „Aștept lucrarea! Du la capăt lucrarea, mai importantă, mai dăinuitoare decât dumneata, care ești doar păstaia ei”. Îl ajută să-și  publice romanele, (corectându-i ortografia) Kyra Kyralyna în 1923, Oncle Anghel în 1924, Présentation des haïdoucs în 1925 și Domnitza de Snagov în 1926, care alcătuiesc ciclul Récits d’Adrien Zograffi.

 În perioada 1927-1929,  Panait Istrati vizitează Moscova și Kiev-ul, unde asistă la turnarea filmului după povestirea Chira Chiralina. În Rusia îl întâlnește pe scriitorul grec Nicos Cazantzakis de care îl va lega o prietenie strânsă și cu care va călători prin Grecia în 1930.

 În 1929 Panait Istrati publică cartea Vers l’ autre flamme. Confession pour vaincus. Après 16 mois en URSS ( Spovedania unui învins, rom.) în care denunță abuzurile regimului comunist din timpul dictaturii lui Stalin. Publicarea cărții va trezi animozități din partea unor prieteni de ideologie socialistă sau comunistă.

Panait Istrati se reîntoarce definitiv în România în anul 1930. Publică în 1933 eseul   L’ homme qui n’ adhère à rien în care își expune atitudinea sa față de independență, opinie vehement contestată.

Potrivit unor statistici realizate în 1935, opera sa a văzut lumina tiparului în 27 de limbi.

La 16 aprilie 1935, singur și bolnav de tuberculoză se stinge din viață, uitat de colegi și de puținii prieteni. Este înmormântat, alături de mama sa, la cimitirul Bellu.

Opera. Selecție din fondul Cărți, MNLR: Kira Kyralina, Paris, 1924; Domnitza de Snagov, Paris, 1926; Spovedania unui învins, București; Casa Thuringer. Roman, București;  Trecut și viitor, ed. Renașterea, Buc., 1925; Codine, Paris, 1926; Codin, București, colecția Akademos 1935; În lumea Mediteranei, v. I, II, Buc.; Opere alese, v. I-IV, Buc., 1966,1967; Nerantula și alte povestiri, Buc., 1984; Ciulinii Bărăganului, Ch. ed. Litera, 1997.

Volume de Panait Istrati în Colecția Cărți, MNLR: