EMILIAN GALAICU-PĂUN, 60 DE ANI DE LA NAȘTERE

Poetul, prozatorul, eseistul, traducătorul și editorul Emilian GALAICU-PĂUN s-a născut  pe 22 iunie 1964 în satul Unchitești, comuna Cuhureștii de Sus, raionul Florești, Republica Moldova, într-o familie de intelectuali. A absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău (1986) și doctoratul la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1989).

În anii studenției a condus cenaclul universitar Mihai Eminescu, activând în același timp și în cadrul cenaclului Luceafărul de pe lângă revista Tinerimea Moldovei.

Redactor la periodicele Glasul, Literatura și arta, Sfatul Țării, Basarabia, redactor pentru Basarabia al revistei Vatra (Târgu Mureș, din 1992).

Prezent cu texte în reviste literare și culturale atât din Republica Moldova, cât și din România: Contrafort, Sud-Est cultural, Semn, România Literară, Luceafărul, Familia, Poesis, Arca, Steaua, Tomis, Dacia Literară, Cronica ș.a.

Redactor-șef al Editurii Cartier (din 2000). Autor-prezentator al emisiunii Carte la pachet de la Radio Europa Liberă (din 2005).

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1990) și din România (1998). Membru fondator al ASPRO (Asociația Scriitorilor Profesioniști din România), membru al PEN Clubului (din 1992).

Debutează editorial în 1986 cu volumul de poezie Lumina proprie.

CĂRȚI PUBLICATE

POEZIE: Lumina proprie, Literatura artistică, 1986; Abece-Dor, Literatura artistică, 1989; Levitații deasupra hăului, Hiperion, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, Dacia, 1994; Yin Time, Vinea, 1999 (tradusă în limba germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, Ludwigsburg, 2007); Gestuar, antologie, Axa, 2002; Yin Time (neantologie), antologie Litera, 2004; Arme grăitoare, Cartier, 2009; A-Z.best, antologie, Arc, 2012; Arme grăitoare, antologie (ediție ne varietur), Cartier, 2015 (tradusă în limba engleză de Adam J. Sorkin: Canting Arms, Deep Vellum, Dallas, Texas, 2023); A(II)Rh+eu / Apa.3D, Cartier, 2019;

PROZĂ: Gesturi (Trilogia nimicului), Cartier, 1996; Ţesut viu. 10 x 10, Cartier, 2011 (roman tradus în limba engleză de Alistair Ian Blyth: Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019); Times New. Roman 12/18, (ediție ne varietur), Cartier, 2024;

ESEU: Poezia de după poezie, Cartier, 1999; Cărțile pe care le-am citit, cărțile care m-au scris, Junimea, 2020;

TRADUCERI: Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, Cartier, 2001; Robert Muchembled, O istorie a diavolului, Cartier, 2002; Mario Turchetti, Tirania și tiranicidul, Cartier, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, Cartier, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, Cartier, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, Cartier, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, Cartier, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, Arc, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, Cartier, 2012;

Prezent în numeroase antologii din țară și din străinătate. Tradus în peste 20 de limbi: franceză, engleză, rusă, germană, spaniolă, cehă, arabă, chineză ș.a.

PREMII

Premiul Ministerului Tineretului și Sportului din Republica Moldova (1991)

Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1994, 1996, 1999, 2011)

Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (1994)

Certificate of Honour for Translation, Londra (2011)

Premiul „Cea mai reușită traducere” la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret (2012)

Premiul Național al Republicii Moldova (2015) ș.a.

DISTINCȚII

Ordinul de Onoare (Republica Moldova, 2012)

Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer (România, 2014)

REFERINȚE

Discursiv, pletoric, whitmanian, Emilian Galaicu-Păun își înmoaie viziunile în culori apocaliptice, axându-le pe cunoscutul strigăt existențial ce-l transpune poetic pe cel din pictura lui Munch. Levitația, plutirea aeriană, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stănescu și Cezar Baltag încoace, realizează, la el, un scenariu al căderii în hăuri, de obicei concentrice, și al aruncării mitice în jos a lui Christos (aluziile la crucificarea Basarabiei sunt evidente); „Era un hău mai tânăr ca celelalte hăuri/ și mai adânc format prin prăbușirea/ în sine-a unui hău mai vechi (aproape o râpă) care încearcă să iasă (pe brânci) la suprafață prin surparea/ metodică a buzei de prăpăstii/ în care locuia prăpastia”.

Mihai CIMPOI

Clasică în frazarea zvâcnetului instantaneu al discursului interior, lirica lui Emilian Galaicu-Păun răzbună umilința seculară a basarabeanului de a nu-și fi exprimat – artistic! – decât cu o jumătate de gură destinul istoric și percepția metafizică a Ființei.

Nicolae LEAHU

Pentru iubitorii de poezie, versurile lui Emilian Galaicu-Păun sunt amețitoare, surprinzătoare prin compunere și viziune, senine și tulburi, inventează jocuri de cuvinte, de cifre, jonglează cu citatele, cu semnele de punctuație; se joacă cu cuvintele în timp ce Dumnezeu, probabil, îi mângâie pletele cristice.

Dumitra RÂȘNOVEANU

Emilian Galaicu-Păun este un bun prieten și un colaborator activ al Muzeului Național al Literaturii Române. Fotoreportera muzeului Nadejda Roșcovanu l-a surprins pe Emilian în varii instantanee, în timpul evenimentelor organizate sub auspiciile MNLR.