Geo Bogza, 115 ani de la naștere

Geo Bogza, poet, prozator, întemeietor al reportajului artistic în literatura română. S-a născut pe 6 februarie 1908, la Blejoi, lângă Ploiești. A avut șapte frați, dintre care doar cinci au ajuns la vârsta maturității, printre ei scriitorul Ovidiu Bogza, muzicianul Alexandru Bogza și scriitorul Nicolae Bogza, cunoscut după pseudonimul său literar, Radu Tudoran, autor al celebrului roman „Toate pânzele sus”.

Geo Bogza este considerat cel mai radical poet avangardist din perioada interbelică și autorul unora dintre cele mai importante manifeste ale acestuia: „Crez”, „Urmuz premergătorul”, „Reabilitarea visului”, „Exasperarea creatoare”. Debutează în 1928 cu poezia „Mea culpa”, în primul număr al revistei „Câmpina”. Debutul editorial se produce în 1929, cu volumul de versuri Jurnal de sex, pentru care a fost judecat și închis la penitenciarul Văcărești. În 1929, începe colaborarea cu mai multe reviste culturale, printre care se numără și revistele „Unu” și „Bilete de papagal”, în care semneaza cu numele de George Bogza și André Far.

Au urmat volumele de poezii: „Poemul Invectivă”, Editura unu (1933);„Ioana Maria. Șaptesprezece poeme”, Editura Azi (1937); „Cântec de revoltă, de dragoste și moarte”, Fundația Regele Mihai I (1945); „Orion”, Editura Minerva (1978). A mai publicat și cărți de reportaje literare: „Țări de piatră, de foc și de pământ” (1937); „Pe urmele războiului în Moldova” (1945); „Cartea Oltului” (1945); „Oameni și cărbuni în Valea Jiului” (1947); „Tăbăcarii și lumea petrolului” (1957) etc. În 1955, este ales membru titular al Academiei R.P.R. și membru în consiliul Național pentru Apărarea Păcii. În 1971, primește titlul de „Erou al Muncii Socialiste”, iar în 1978 i se decernează Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor.

Fragmente:

Despre orașul Chișinău: „Mahalale mai tenebroase şi mai pline de mister ca ale Chişinăului nici la Londra n-ai să găseşti. (…) mahalalele tenebroase erau singurele care mă interesau. O fi oare mai teribile ca la Londra? Posibil că da. N-aveam nici un motiv să mă îndoiesc, când pe seama oraşului circulă atâtea zvonuri, când situaţia pe capitală a celei mai blestemate provincii te face să bănui că aici s-au scurs toate ororile Basarabiei şi s-au luat la întrecere una cu alta. Uliţe infecte, boli, mizerie, viaţă de câine, aici se vede că şi-au dat mâna lor canceroasă şi au pornit la un asalt nemilos împotriva oamenilor. Să străbat încă odată locurile acestea, să ajung până la fundul mocirlei în care se zbate atât de tragic viaţa Basarabiei.” (Geo BOGZA. Misterele Chișinăului. În: „Basarabia – Ţară de pământ”. Bucureşti: Ara, 1991, p. 85).

Despre denumirea orașului Bălți: „Pentru prima oară, acest fel de denumire nu e numai platonică. Realitatea la care face aluzie e imediată și îngrozitor de elocventă. Mizeria socială a orașului, complicată cu aceea a insalubrelor condiții geografice – și iată viața de pe aceste meleaguri, zbătându-se sub un odios blestem, sub o zodie cumplită și nemiloasă.” (Geo BOGZA. Un oraş din infern. În: „Basarabia – Ţară de pământ”. Bucureşti: Ara, 1991, p. 79).

Referințe critice:

 ,,Geo Bogza, îmbrăţişând reportajul din năzuinţa de a oglindi direct lumea în suferinţă a celor simpli şi oprimaţi, se înalţă însă pe o nouă treaptă, de pe care se pot manifesta darurile sale de observator profund al societăţii, naturii şi oamenilor.” (Boris ELVIN. „Geo Bogza. Studiu critic”. Bucureşti: Editura Ştiinţifică pentru Literatură şi Artă, 1955, p. 20.).