EXPOZIȚIA „SCRIITORI CENTENARI – 2022”. SCURTĂ TRECERE ÎN REVISTĂ

Invitație la expoziție

Expoziția de față – una specială de felul ei – vernisată la MNLMK pe 2 noiembrie 2022 și funcțională până pe 3 ianuarie 2023, cuprinde tocmai șase autori centenari și  presupune o prezentare amplă de cărți, publicații periodice, manuscrise și alte documente de arhivă. Complexitatea ei ține de faptul că îi avem expusi pe acești șase autori centenari într-o formulă diversă. Opera lor diferă de la caz la caz prin date din viața personală și literară, care par la prima vedere că n-ar avea nimic în comun între ele. Această senzație însă e aparentă și dispare odată cu intrarea în temă, când se observă performanța literară acolo unde aceasta există. În urma unui proces complex de panotare s-a reușit cumva a crea o viziune completă asupra destinelor acestor supraviețuitori ai vremurilor demult apuse. De reținut aici factorii ce țin implicit de promovarea culturii prin cuvântul scris, care s-a realizat în niște ani de tristă faimă pentru arta națională în genere. Veacul în care au trăit și activat acești autori – unul zbuciumat și dramatic pentru spațiul pruto-nistrean – nu le-a afectat doar destinele literare, ci i-au influențat și în sens biografic. Spre exemplu, Sanda Lesnea ajunge a fi deținut politic din cauza unui denunț fals, iar Igor Crețu și Alexandru Cosmescu devin traducători (foarte buni, e adevărat!) în defavoarea scrierii propriei opere literare… Originari din spațiul pruto-nistrean, fiecare și-a croit drumul în literatură în mod diferit, câțiva dintre ei  – de ce să nu o spunem direct – au făcut concesii regimului comunist la putere atunci. Supraviețuirea prin scris și punerea accentului pe elementul cultural se observă mai cu seamă în cazul lui Igor Crețu, Alexandru Cosmescu ori Sanda Lesnea, cei care nu s-au supus terorii acelor vremuri de rea faimă, când domnea spiritul triumfalist al proletcultismului, caracteristică dominantă a perioadei realismului socialist. Fenomenul poate fi demonstrat cu prisosință prin materialele selectate din arhiva MNLMK.

Sala I. Alexandru Cosmescu & Igor Crețu

Expoziția propriu-zisă debutează cu două vitrine verticale, două situate  pe partea stângă a sălii și alta instalată pe fundal, unde sunt expuse cărțile, traducerile, manuscrisele și fotografiile lui Igor Crețu. Aici îl descoperim pe autor cu un volum bibliografic despre Mihai Eminescu.  Pe peretele lateral, după prima vitrină, este expus un  medalion, după care e postată pe un stativ o mașină de dactilografiat de epocă. Imediat înaintea următoarei vitrine este expus un portret pictat în ulei de Valentina Rusu-Ciobanu. O altă vitrină verticală prezintă viața în imagini a autorului, pe primul raft de sus fiind expusă și o șarjă color de Glebus Sainciuc, care imprimă un aer hilar, de descătușare estetică întregului cadru expozițional. Un poem închinat de Leonida Lari lui Igor Crețu și cuprins în paginile volumului „Sibila” schițează portretul abstractizat al acestuia și se intitulează „Rănit de frumusețe”. Tot aici este expusă și varianta originală a versurilor, acompaniată de un desen în creion a acestei ființe astrale, care demonstrează talentul de pictoriță a poetei noastre naționale. Portretul ce focalizează atenția vizitatorilor aparține de asemenea lui Glebus Sainciuc și e poziționat pe fundal, pictat în ulei pe o pânză vastă și surprinzându-l pe Igor Crețu într-un moment de meditație.

Pe partea dreaptă a sălii sunt expuse în trei vitrine orizontale cărțile scrise și traduse, plus un important set de manuscrise ale lui Alexandru Cosmescu. Tot aici, fixate pe centru, sunt expuse câteva șarje de Glebus Sainciuc, alese dintr-un set voluminos din arhiva MNLMK. „Dealul viei” sau „Spre liman” sunt cărțile de debut ale autorului, care a abandonat proza scrisă, dând preferință traducerilor din opera scriitorilor lumii, care s-au adunat pe parcursul timpului în număr de peste două sute de titluri. Ultima sa traducere, „Război și pace”, a rămas neterminată pe masa de lucru a scriitorului, care pe lângă alte realizări literare a reușit să tuteleze mai mulți scriitori tineri. Unii dintre ei au devenit peste ani nume sonore în literatura pruto-nistreană (Nicolae Vieru, Nicolae Rusu, Claudia Partole, Sanda Lesnea, Leonida Lari, Leonard Tuchilatu, Haralambie Moraru, Lidia Istrati ș.a.). Parte din manuscrisele expuse aici demonstrează cu prisosință tentația exegetului de a pune în valoare operele tinerilor învățăcei. Mulți dintre ei  îl vizitau și la domiciliu, unde aveau loc adevărate cenacluri literare. Un medalion cu date biobibliografice lapidare, acompaniat de un portret expresiv al lui Alexandru Cosmescu, e continuat de un grupaj de imagini de epocă, prinse pe un perete lateral, completând în mod revelator o viața complexă, ce se vrea, în ultimă instanță, observată, studiată și promovată.

Sala II. Anatol Gugel & Sanda Lesnea & Gheorghe Gheorghiu & Ana Lupan

Un număr enorm de cărți și materiale de arhivă completează interiorul altei săli expoziționale, continuând lista centenarilor cu Anatol Gugel, unicul dintre scriitorii omagiați care a trecut de vârsta de o sută de ani. Liric fiind, pe lângă faptul că a făcut și multă muncă în domeniul ziaristicii, a lăsat posterității mai multe cărți în care versul rimează cumva cu elementele naturii, palpitând de sentimente de dragoste fața de mamă, femeia iubită și plaiul natal. Refugiul în lirică, după cum observa și Mihai Cimpoi într-o frază scrisă pe medalionul atașat aici, i-a permis cumva să se detașeze de temele realismului socialist. Portretul poetului, executat de pictorița Olga Orlova, domină segmentul expozițional pe care îl ocupă, prezentându-l așezat la masa de lucru. Debutul său relativ tardiv cu volumul „Generația mea” (1951) a dat start unei vieți literare prolifice.

Alta  a fost soarta Sandei Lesnea (Furculiță), care a debutat de asemenea foarte târziu – la vârsta de 50 de ani – și faptul acesta divers se datorează în mare măsură mentorului ei, Alexandru Cosmescu, care i-a remarcat talentul nativ și i-a propus spre editare volumul „Clopoțeii primăverii”. După editarea altor câtorva cărți de povestiri pentru copii, autoarea semnează și două romane istorice, demonstrând cunoștințe vaste în domeniul istoriei medievale a statului moldovenesc. Un portret imens, realizat de Alexandru Gușan, stă prins în mod simbolic deasupra unei mașini de scris de epocă, urcată pe un postament, ca un vestigiu al vremurilor trecute.  

Gheorghe Gheorghiu și Ana Lupan (sora mai mică a lui Andrei Lupan) sunt doi dintre scriitorii care finalizează șirul centenarilor expuși în vitrine, ambii având un număr de invidiat de titluri de carte, deși cunoscute poate mai puțin publicului cititor. Vitrinele ce le revin, două câte două, conțin, pe lângă cărțile propriu-zise, multe manuscrise și fotografii din arhiva muzeului. Portretele ce ni-i reprezintă – primul într-un format mic, realizat de pictorița Valentina Brâncoveanu, al doilea într-un format mult mai mare, realizat de Vasile Nașcu – sunt expuse la un loc vizibil, ca și medalioanele ce au fost structurate după o formă unică, concisă, de interpretare critică.

Deși pe autorii expuși nu îi leagă un anumit tip de scriitură și nici nu fac parte din vreo generație de creație, s-au găsit destule elemente comune ca să se creeze o poveste, reieșind anume din perioada în care au trăit, marcați de sentimentul culturii naționale, dar și de relațiile de amiciție care i-au legat pe unii dintre ei (Cosmescu/Crețu, Cosmescu/Gugel, Cosmescu/Lesnea etc.). Să nu uităm și de impactul cu ideologia vremii, care le-a influențat parcursul biografic și literar. Trebuie să mai subliniem, în context, că ordinea în care au fost plasați autorii nu e aleatorie – în prima sală avându-i alături expuși pe Alexandru Cosmescu și Igor Crețu, doi recunoscuți traducători…

Andrei Langa, MNLMK