95 de ani de la naşterea profesorului universitar şi istoricului literar Ion Osadcenco

    Ion Osadcenco,  pro­fesor universitar, doctor habilitat în filologie, specialist în domeniul istoriei literaturii clasice române, pe 4 decembrie a.c., ar fi împlinit 95 de ani.

     Originar din sudul Basarabiei, Ion Osadcenco s-a născut pe 4 decembrie 1927 în oraşul Cahul. În anul 1937, după absolvirea școlii primare, se înscrie la gimnaziul din orașul natal. Între anii 1942 și 1944, își continuă studiile la un liceu din oraşul Bârlad, România. Din octombrie 1944 până în august 1945, activează în calitate de director al şcolii primare din satul Vâlcova, raionul Cahul.

     Între anii 1946 și 1951, își face studiile la Facultatea de Istorie și Filologie, Secția limbă și literatură, a Universității de Stat din Moldova, avându-i colegi pe viitorii scriitori Alexei Marinat, Igor Crețu și Baca Deleanu. Își continuă apoi studiile doctorale (1951-1954), devenind lector la Catedra de limba și literatura română (numită pe atunci moldovenească) a aceleiași univeristăți. În anul 1956, susţine teza de doctor în filologie cu tema „Costache Negruzzi şi nuvelele sale istorice”, iar în 1989 – teza de doctor habilitat în filologie „Relaţiile literare ale Moldovei şi Rusiei în secolul XIX”.  Din 1962  până la începutul anului 1967, este decan al Facultății de Filologie. În anul 1987, i se conferă titlul de Lucrător emerit al Şcolii superioare din Moldova, iar în 1989 –  titlul ştiinţific de profesor universitar. 

      În cei 43 de ani în care a activat în învățământul superior, profesorul Ion Osadcenco a  fost titularul cursurilor de literatură clasică, estetică și teorie literară. A fost și primul profesor de la Universitatea de Stat din Chișinău care a ținut, ani în șir, un curs special despre viața și opera lui Mihai Eminescu, curs care s-a bucurat de largă popularitate printre studenți.

     Ion Osadcenco s-a stins din viaţă la 17 noiembrie 1994, la Chişinău.

OPERA

A publicat monografiile Costache Negruzzi –  viața și opera (1969; a II-a ed. – în 1981, în colecția Gânditori moldoveni) și Relațiile literare moldo-ruso-ucrainene (1977). Remarcăm, de asemenea, substanțialele prefețe, postfețe, note și comentarii semnate de Ion Osadcenco la edițiile operei negruzziene: Nuvela istorică Alexandru Lăpușneanul (1976), Opere (1980), Opere alese, în limba rusă (1973), Alexandru Lăpușneanul, în limba rusă (1986) ș. a.

APRECIERI

Prelegerile sale erau niște spectacole originale cu un singur actor, posesor al unei erudiții vaste și adânci, din care profesorul Osadcenco s-a împărțit cu dărnicie permanentă miilor de studenți ai Facultății de Litere. Se simțea—de la primele cuvinte – că stăpânea la perfecție materia, literatura clasică română fiindu-i cunoscută în amănunt. Dragostea sa numărul unu a fost totuși Mihai Eminescu, pe care-l evoca multilateral și profund pe parcursul unui ciclu aparte de prelegeri, complementar cursului de istorie a literaturii. Pe Eminescu îl știa pe dinafară și nu este de mirare că același lucru ni-l cerea și nouă, învățăceilor D-sale. (Vasile Badiu)

În condiții de persecuție drastică, profesorul Ion Osadcenco a reușit totuși să despice negura acelor timpuri de tristă pomină, educându-ne pe noi, studenții săi, în spiritul valorilor literare și culturale românești, valori la care, de altfel, accesul era limitat, cărțile românești editate în România fiind strict interzise. Ion Osadcenco a reușit să ne cultive sentimentul deschiderii față de valorile trecutului, dragostea față de valorile românești prin lecțiile sale. (Ana Bantoș)

Felicia Cenușă, cercetător, MNLMK