3 februarie 2023

Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”

Bine ați venit pe pagina muzeului !

Cezar Petrescu – 130 de ani de la naștere

Scriitorul român Cezar Petrescu s-a născut pe 1 decembrie 1892 în satul Hodora, comuna Cotnari, județul Iași, în familia Mirabelei și a lui Dimitrie Petrescu. Tatăl, inginer de profesie, a fost profesor la Școala Practică de Agricultură de lângă Roman, unde viitorul scriitor a și învățat între 1901 și 1903. A urmat liceul la Roman și apoi, la Iași, unde a susținut bacalaureatul în anul 1911.  În același an se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi, pe care o absolvă în 1915.

În anul 1918 se mută cu traiul la București, unde intră în ziaristică. Este codirector la revista social-politică „Hiena”, redactor la „Adevărul”, „Dimineaţa”, „Ţara nouă”, iar în anul 1921, alături de Lucian Blaga, Adrian Maniu și Gib Mihăescu,  întemeiază revista „Gândirea”. Este fondator al ziarelor „Cuvântul” (1924) și „Curentul” (1928), alături de Panfil Șeicaru; director al ziarului oficios „România” în 1938 și al revistei „România literară”, 1938 – suprimate în 1940.

Debutează editorial cu volumul de nuvele și povestiri „Scrisorile unui răzeș” (1922), iar ca romancier – cu romanul „Întunecare”  (1927-1928).

În 1929 i-au apărut romanele „La paradis general”, „Simfonia fantastică” şi volumul de nuvele „Aranca, știma lacurilor”, iar în anul următor i-au fost editate romanele „Comoara regelui Dromichet” (numit mai târziu „Pământ şi cer), apoi „Aurul negru”, „Oraş patriarhal” și „Calea Victoriei”.

În 1931 este distins cu Premiul Naţional pentru Literatură, an în care au apărut romanul „Baletul mecanic” şi volumul de nuvele „Flori de gheaţă”.

Romanul „Plecat fără adresă” a apărut în 1932, urmat de cel intitulat „Greta Garbo” (o continuare la „Baletul mecanic”) şi romanul pentru copii „Fram, ursul polar”.

Activitatea scriitoricească a lui Cezar Petrescu este confirmată de apariţia în anii următori a romanelor: „Apostol” (1933), „Duminica orbului” (1934), „Cheia visurilor” (1935), „Luceafărul” (1935, intitulat mai târziu „Romanul lui Eminescu” iar, apoi, „Luceafărul – romanul lui Eminescu”), „Nirvana” (1936), „Carmen saeculare” (1937), „Mane, Tekel, Fares” (1937), „Ochii strigoiului” (1942, în trei volume).

În anul 1937 scriitorul s-a stabilit la Buşteni pentru tot restul vieţii, după ce la 45 de ani publicase peste 20 de volume şi depusese o vastă activitate în presă. Casa în care Cezar Petrescu s-a statornicit şi a creat cea mai mare parte a operei sale a devenit, la 17 decembrie 1967, Muzeul Memorial „Cezar Petrescu”.

După 1944 a publicat romane, nuvele, articole, eseuri şi reportaje, cuprinse în volume precum: „Războiul lui Ion Săracu” (1945), „Tapirul” (1946), „Despre scris şi scriitori” (1953), „Vino şi vezi” (1954), „A. Vlahuţă şi epoca sa” (1955), „Scriitorul şi epoca sa” (1956), „Însemnări de călător, reflecţii de cititor” (1958).

În 1952 lui Cezar Petrescu i se decernează Premiul de Stat pentru dramaturgie pentru piesa „Nepoții gornistului”, scrisă în colaborare cu Mihail Novicov.

A fost un scriitor extrem de fecund, opera lui însumând circa 70 de volume: romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică şi literatură pentru copii, studii, note de călătorie şi memorialistică.

În 1955 este ales membru titular al Academiei Române.

Se stinge din viață la 9 martie 1961 și este înmormântat la cimitirul Bellu.

***

„«Сalea Victoriei» e fructul experienţei personale într-o mare măsură, dar este mai ales fructul experienţei altora, la care am asistat şi adesea am participat vreme de zece ani. Calitatea mea de gazetar mi-a permis să observ, de la un post privilegiat şi indiscret, toate tainele vieţii bucureştene. Drame intime şi morale, înălţări şi prăbuşiri, triumful ambiţios şi falimentul vanităţilor, tot ceea ce colcăie, abject şi sublim, în acest bâlci care e Calea Victoriei, culminând pe distanţa dintre Capşa şi Palat”.

(Cezar Petrescu despre romanul „Calea Victoriei”)

„Transcriu pe hârtie ceea ce a germinat şi a crescut în mine, dar în afară de voinţa mea. Dacă n-aş scrie aceste cărţi, viaţa m-ar înăbuşi. E un debit care se cere consumat şi nimic mai mult. Fiindcă am trăit şi trăiesc viaţa intens şi divers, împrospătându-mi cu o scandaloasă neîmpăcare toate curiozităţile intelectuale şi toate poftele celelalte, nu m-a speriat în literatură niciun fel de subiect”.

(Cezar Petrescu în revista „Rampa”, interviu, 1930)

Sursa: Romanul „Întunecare”, Editura pentru literatură, București, 1966; volumul „Membri ai Academiei Române. Dicţionar (1866-2003)”, Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003