3 februarie 2023

Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”

Bine ați venit pe pagina muzeului !

Petru ZADNIPRU, 95 de ani de la naștere

11 ianuarie 2022                                Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”

„… poetul care a crescut poeți”:

Petru ZADNIPRU, 95 de ani de la naștere

Miercuri, 12 ianuarie 2022, la ora 12.00, Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” reia seria de evenimente MIERCURILE LITERARE.

Evenimentul va fi dedicat comemorării scriitorului Petru ZADNIPRU, de la nașterea căruia se împlinesc 95 de ani. Vor depăna amintiri despre „… poetul care a crescut poeți” scriitorii Vladimir Beșleagă și Vasile Romanciuc.

Evenimentul se va desfășura în Sala nr. 1 a MNLMK de pe strada Alexie Mateevici 79. Intrarea se va face în baza invitațiilor și se vor respecta condițiile epidemiologice în cazul pandemiei.

***

Petru Zadnipru (n. 13 ianuarie 1927, s.  Sauca, jud. Hotin, România Mare – d. 23 septembrie 1976ChișinăuRSS MoldoveneascăURSS) a fost poet, traducător și publicist. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău în anul 1952. A fost redactor-șef al revistei „Chipăruș”. În 1959, învinuiți de naționalism, membrii colegiului de redacție, împreună cu redactorul-șef, au fost concediați. Ulterior, Petru Zadnipru a fost secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova. A fost un bun și devotat susținător al tinerelor talente. Poetul Vasile Romanciuc l-a numit metaforic „…poetul care a crescut poeți”, el însuși făcând parte din promoția de care s-a îngrijit Petru Zadnipru.

Opera poetică (selectiv): Luminile câmpiei (1952); Struguraș de pe colină (1956); Însetat de depărtări (1959); Lume, dragă lume (1962); Gustul pâinii (1964); Mi-e dor (1971); Mă caut (1976).

Poetul își doarme somnul de veci în cimitirul din sat. Casa în care a locuit îi poartă numele, Casa-muzeu „Petru Zadnipru”.

***

„Fenomenul întoarcerii la estetic ce trecea neapărat prin resurecția eticului generează un adevărat reviriment în poezia lui Petru Zadnipru, care și-a sfidat curajos formația dogmatică din începuturi. […] Accesele de revoltă morală ce au făcut să-i explodeze inima acestui poet, care a fost întruchiparea noțiunii de homo arhicus, s-au tradus în autoflagelări nemiloase, în formule imperative sau în demonstrații mai discrete ale caracterului dialectic al vieții.”

(Mihai Cimpoi, Istoria deschisă a literaturii române din Basarabia (compendiu), B.: Litera Internațional, Ch.: Litera, 2003, p. 271-272.