Iacob Burghiu, 80: Omul de omenie născut în satul zeilor

Evocare de Vasile Malanețchi

Iacob Burghiu a fost înzestrat cu gândirea și comportamentul omului de stat. Iar omul de stat este acela care, fiind o persoană publică, întrunește calități de lider și știe să pună mai presus de toate interesul general, interesul național.

Eu aș zice că, înainte de toate, Iacob Burghiu a fost un om bun, un om cu inimă și cu suflet mare. De aici ar trebui să pornim atunci când încercăm să scoatem în relief calitățile și, respectiv, meritele lui Iacob Burghiu.

În al doilea rând, omul Iacob Burghiu a fost dotat cu un spirit organizatoric ales. Și cred că din toate însușirile profesionale pe care le-a avut trebuie să-i punem mai presus de toate calitatea de regizor, și nu doar în sensul îngust, de regizor de film sau de teatru. La Burghiu această trăsătură esențială a fost una mai generală. Or, în viața și activitatea de toate zilele el s-a comportat așa de parcă ar fi regizat un spectacol, un film… Și faptul acesta s-a văzut bine mai ales în perioada când a exercitat funcția de viceministru al culturii.

Iacob Burghiu a fost, preț de câțiva ani buni, director al Muzeului Național de Literatură. L-am cunoscut în acea perioadă și am putut să-mi dau seama nemijlocit de energia debordantă pe care o emana, de forța excepțională de mobilizare de care dispunea, de bunăvoința pe care o risipea în comunicarea cu lumea, axată pe o generozitate ieșită din comun.