Teo Chiriac, 70

Azi poetul și publicistul Teo Chiriac, Președintele Uniunii Scriitorilor din  Moldova, rotunjește o frumoasă aniversare. Cu această ocazie, Muzeul Național al Literaturii Române îi urează ani rodnici cu noi succese pe tărâmul literaturii, sănătate și prosperitate.

Teo Chiriac s-a născut la 29 mai 1956 în satul Coșerniţa, raionul Florești, în familia lui Gherasim și a Valentinei Chiriac. A urmat școala de opt ani în satul natal. Apoi a absolvit Școala Medie nr. 1 din Cotiujenii Mari. Și-a continuat studiile la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, Secția jurnalism, pe care a absolvit-o în 1979. Între anii 1979-1985 a fost redactor de programe la Radioul Național. Din 1985 până în 1993 a lucrat ca redactor, redactor-șef la Editura „Literatura Artistică” (ulterior „Hyperion”) din Chișinău. A participat la Programul Internațional de Instruire „Marshall plan for Moldova” (1998-2004). A făcut stagii în Cehia și Italia. Este redactor-șef al publicației Revista literară.

Opera:

Debutează editorial cu volumul Lucrare de control. Chișinău, 1987. Doi ani mai târziu, publică Salonul 33 . Chișinău, 1989 – prima carte de poezie apărută cu grafie latină în fosta RSSM. Urmează Critica irațiunii pure, București,1996; Monstrul Sacru (Scările lui Teo),  Chișinău, 2009; Cer lângă cer, Iași, 2011; Sufletul meu de până la Big Bang, Chișinău, 2016; Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4, Chișinău, 2019; Lumea, între paranoia și metanoia, Chișinău, 2026.

Scriitorul figurează printre cei 20 de autori ai antologiei Portret de grup (O altă imagine a poeziei basarabene), selecție și prefață de Eugen Lungu. Versurile sale pot fi citite în reviste literare și antologii de poezie editate în România, Germania, Franța, Italia, Belgia, Macedonia, Bulgaria, Rusia.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și membru al Uniunii Scriitorilor din România. În anul 2010 devine vice-președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, iar în 2021 este ales Președinte al USM. Membru al PEN-Clubului din RM.

Deține mai multe premii:

Premiul pentru poezie contemporană, acordat de Societatea Culturală „Lucian Blaga”, cu ocazia celei de a patra ediții a Zilelor „Mihai Eminescu” (Cluj-Napoca, 14-15 ianuarie 1994);

Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Critica iraţiunii pure (1996); Premiul pentru literatură Familia Esinencu (1996);

Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Monstrul Sacru (Scările lui Teo) (2009);

Premiul Lira al Salonului Internațional de Carte, Chișinău ( 2010);

Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Sufletul meu de până la Big Bang, (2016);

Premiul Național pentru literatură (2017);

Premiul „Constantin Stere” în domeniul literaturii pentru volumul Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4, acordat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (2020).

A fost distins cu titlul onorific „Maestru al literaturii” (2010). A fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer al României (2014); cu Ordinul de Onoare (2015).

 Referințe

Teo Chiriac este un poet inteligent, cultivat, cu un umor intelectual subțire (nu sarcastic sau sardonic ca la colegii săi) și cu simțul acut al unei lumi desacralizate în care există totuși îngerul Mihai Eminescu. Lacrima sa nu ține atât de un plâns universal, cât de unul mioritic, poetul dându-ne o odisee în miniatură a destinelor Basarabiei („ De trei zile-ncoace” pasărea prin cer se tot lamentează/ că uite nu mai are strămoși (…) de trei zile-ncoace/ Dumnezeu doarme la masa din sufragerie/ cu numele meu sub cerul gurii”). Mihai Cimpoi

 Teo Chiriac nu este un om al războiului, al confruntărilor. Dimpotrivă, e mai curând un teolog deghizat în scriitor. Dar îmi amintesc de un poem antologic al său, Istoria, metafora și plutonierul, o veritabilă parabolă a războiului: „Nu-u-u! –/ strigă istoria/ pusă la zid/ plutonul de execuție/ stă cu arma la picior și așteaptă/ ordinul plutonierului// nu nu-u-u! – strigă istoria/ pusă la zid/ plutonul de execuție/ stă cu arma în cumpănă și așteaptă/ ordinul plutonierului// nu nu nu-u-u! – strigă istoria/ pusă la zid/ plutonul de execuție/ stă cu arma la ochi și așteaptă/ ordinul plutonierului// nu nu nu-u-u! – strigă istoria/ pusă la zid// inspirat, plutonierul se apropie de istorie/ și îi acoperă fața cu o metaforă.”

Teofaniile poetului de la Chișinău divulgă această vocație mesianică, preoțească. Un poet-preot din spița lui Alexe Mateevici, anacronic pentru vremurile noastre pragmatice, post-umaniste, indiferente spiritual. Volumul său Fricțiunea dintre totul și nimic. Teofanii în format A4 adună un florilegiu din predicile sale (inventez și eu un gen, în scop didactic-explicativ), uneori spumoase și relevante, alteori grave și… cronofage, tipărite în Revista literară. Mircea V. Ciobanu

Frumusețea la masculin, iată marota acestui poet singular în peisajul nostru dominat mai degrabă de instincte fruste. Pe cât de virilă, pe atât de rafinată, poezia sa pare să descindă dintr-o cu totul altă epocă, a dandy-lui Oscar Wilde de pildă, chit că e la zi cu tot ce înseamnă noutate în domeniu. Uluitoare apertura acesteia, de la Vechiul Testament la realitatea noastră de toate zilele, ca și cum vârfurile compasului ar face ceea ce în gimnastică se numește spagat:
„Suflete, ferește-te într-o parte căci vin – dinspre Evrei – mașinile de produs divinitate!
Trupule, închide geamuri și uși căci – dinspre Ruși – vin mașinile de fabricat supuși!…”,
pentru a cita doar două versuri din antologicul poem Roata, unul dintre cele mai frumoase din câte s-au scris la noi vreodată. Emilian Galaicu-Păun

Cărți de Teo Chiriac în Colecțiile  Muzeului Național al  Literaturii Române:

36364 b-ca MNLR Salonul 33. Chișinău, 1989;

16236 f.b. Critica irațiunii pure. Poeme. București, 1996;

16237 f.b. Monstrul sacru (Scările lui Teo). Chișinău, 2009;

18312 f.b. Sufletul meu de până la Big Bang. Poeme. Chișinău, 2016;

19615 f.b. Fricțiunea între totul și nimic. Teofanii în format A4. Chișinău, 2019.