George Călinescu, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române – 60 de ani de la trecerea în eternitate (1899-1965)

Scriitorul, criticul și istoricul literar George Călinescu s-a născut la 19 iunie/ 2 iulie 1899 la București, cu numele Gheorghe Vișan. A fost înfiat în 1907 de Constantin și Maria Călinescu.

Învață la gimnaziile Dimitrie Cantemir (1910-1914) și Gheorghe Lazăr (1910-1916). Își ia bacalaureatul la liceul Mihai Viteazul, se înscrie apoi la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. Din 1920, studiază, paralel cu româna și franceza, limba și literatura italiană. Își ia licența în 1923.

Este numit suplinitor la liceele Gheorghe Șincai și Matei Basarab. Obține o bursă de studii la Școala Română din Roma, condusă de Vasile Pârvan (1924-1926). Începe să studieze limbile germană, engleză, spaniolă și rusă.

A debutat publicistic în 1924. A colaborat la Gândirea, Viața literară, Viața românească, Contemporanul etc. Între 1926 și 1935 este profesor de italiană și franceză la liceul Gh. Șincai. În 1936 obține titlul de doctor în litere și filosofie.

Începând cu 1937, George Călinescu desfășoară o amplă activitate didactică în calitate de conferențiar la Universitatea din Iași, apoi de profesor la Universitatea din Bucureși. În 1946 este ales deputat în Marea Adunare Națională. Ține o serie de conferințe, călătorește în URSS și China, publicând la întoarcere împresiile de călătorie în două volume.

Între anii 1951-1965 deține postul de director al Institututlui de Teorie Literară și Folclor al Academiei Române. În 1948 devine membru titular al Academiei Române.

George Călinescu a lăsat o bogată și variată moștenire literară: biografii romanțate, monografii consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), sinteze de istorie și estetică literară, romane, volume de poezie, piese de teatru.

În perioada 1940-1941 a scris și a publicat opera sa monumentală Istoria literaturii române de la origini și până astăzi, sinteză a literaturii române care a devenit o lucrare de referință în lumea literară.

Ca prozator, a scos de sub tipar romanele Cartea nunții (1933), Enigma Otiliei (1938), Bietul Ioanide (1953), Scrinul Negru (1960). Ca poet, a semnat volumele Poezii (1937) și Lauda lucrurilor (1963). Este autorul pieselor de teatru Șun, mit mongol sau Calea netulburată (1943), inspirată de cărțile clasice chineze, Ludovic al XIX-lea (1964).

Pe parcursul vieții a colaborat la numeroase culegeri de sudii și manuale, a prefațat ediții de opere ale scriitorilor, a ținut numeroase conferințe academice sau radiofonice, a scris cronici literare în revistele timpului.

Începând cu anii 1955-1956, s-a bucurat de înalte aprecieri pentru angajarea sa civică din perioada interbelică.

În noiembrie 1964, scriitorul fost internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. S-a stins din viață în noaptea de 12 martie 1965.

Distincții

Medalia „ A cincea aniversare a Republicii Populare Române (24 decembrie 1952)

Ordinul Muncii, clasa I (14 septembrie 1953)

Ordinul „Steaua Republicii Populare Române, clasa a II-a (19 iunie 1959)

Cărți de George Călinescu în colecțiile Muzeului Național al Literaturii Române din Chișinău

Pagini de estetică, București, 1990; Estetica basmului, București, 1965; Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1965; Studii și conferințe, București, 1956; Studii și cercetări de istorie literară (Prefață și note de Al. Piru), București, 1966; Studii și comunicări, București, 1966; Ulysse, București,1967; Oglinda constelată, București, 1990; Opere alese, vol. 2, Poezii, București 1965; Poezii (Cuvânt înainte: Al. Philippide), București, 1966; Lauda lucrurilor. Poezii (1927-1965), București, 1992; Teatru, București, 1965; Iubita lui Bălcescu, București, 1965; Cartea nunții, București, 1969; Enigma Otiliei, București, v. 1, 2, 1946; Enigma Otiliei, Chișinău, vol. 1, 2, 1997; Viața lui Mihai Eminescu, București, 1932; Opera lui Mihai Eminescu, v. 1, 2, 3, 4, București, 1935, 1936; Opera lui Mihai Eminescu, București, 1936; Istoria literaturii române. Compendiu, București, 1968, 1969, 1997; Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, 1941, 1982, 1986; Nicolae Filimon, București, 1959; Ion Creangă (Viața și opera), București, 1966; Ion Creangă (Viața și opera), Chișinău, 1998; Vasile Alecsandri, București, 1965; Gâlceava înțeleptului cu lumea: Pseudo-jurnal de moralist (1937-1939), București, v. 1, 1973; Cronicile optimistului, București, 1964.