SIMION GHIMPU – 85 DE ANI DE LA NAȘTERE

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la comemorarea scriitorului Simion Ghimpu, 85 de ani de la naștere. Evenimentul va avea loc vineri, 31 mai 2024, în Sala galbenă, cu începere de la ora 16.00.

La eveniment vor participa scriitori, muzicieni, actori, interpreți, membri ai familiei, cititori.

Vă așteptăm la muzeu, pe adresa: Chișinău, strada Alexei Mateevici, nr. 79.

***

SIMION GHIMPU s-a născut pe 24 mai 1939 în satul Colonița, mun. Chișinău.

Licențiat în filologie, Universitatea de Stat din Moldova (1963). Doctor în studiul artelor, Institutul „A.V. Lunacearski” din Moscova (1969); profesor la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.

Debutează cu volumul de versuri intitulat Mereu, scris în 1976, dar editat abia în  anul 1995.

Au urmat cărțile de poezii Reversul sentimentelor (2000), Dincolo (2002), Ghici, ce-s? (2003), Descifrări (2004), Starea de spirit (2007), Jeep-ul și Sania de la Colonița (2008), romanul autobiografic Viața pe muchie de cuțit (2009), volumul de eseuri, recenzii, dialoguri Destin între destine (2010).

Publică monografii didactice, cronici teatrale, eseuri, piese.

Cea mai recentă monografie despre Simion Ghimpu. Punctul meu de plecare, apărută la Editura Cartier în 2022.

Este autor a numeroase texte de cântece, multe dintre care devenite șlagăre: Numai tu, Inima mea e Moldova, Iubiți învățători, Crede-mă, Casa noastrăetc.

Simion Ghimpu s-a stins din viață pe 27 iulie 2010 la Chișinău.

***

REFERINȚE:

„Simion Ghimpu este un intercultural, el a apropiat ca profesor limba română de cea spaniolă și cea spaniolă de cea română. La fel și artele, le-a adunat, le-a îngemănat, a apropiat toate artele la un loc – literatura, muzica, teatrul și toate celelalte”.

Mihai CIMPOI

„Cântecele pe versurile lui Simion Ghimpu au avut norocul să fie aprinse de o scânteie divină și cred că aceasta este cel mai mare noroc pe care și-l poate atribui și îl merită un artist”.

Ion HADÂRCĂ

„Un poet de o respirație simfonică a semanticii și poeziei muzicale, de o larghețe a temelor ce sensibilizează inima și conștiința celui ce se află în căutare de frumos. Un poet cu o poezie ce de mai multe ori te face să o cânți, nu s-o lecturezi”.

Elena TAMAZLÂCARU

„Dacă ar fi rămas la Chişinău (în anii 1964-1969 este doctorand la Institutul de Artă Teatrală „A.V. Lunacearski” din oraşul Moscova), ar fi avut toate şansele să se producă în ritmul firesc al generaţiei care a cunoscut „dezgheţul hruşciovist” şi a ştiut să-l valorifice în literatură. Personajul liric din poezia lui Simion Ghimpu trăieşte un obsedant sentiment al destinului ratat. Altfel, presimţirea ratării a ceva esenţial, tremolourile şi indeciziile proprii unei iminente neîmpliniri apar în vocea personajului liric din poemul De ce?, scris în 1967, la Moscova. Ritmurile şi imagistica foarte apropiate de cea a lui Serghei Esenin, îmbinată cu tânguirea personajului lui Octavian Goga, cu interogaţiile celui din poezia lui Tudor Arghezi divulgă starea sufletească a tânărului poet insuşi: „De ce-am plecat când mă chemaţi acasă/ Şi sufletul lăsat-am să se facă drum,/ Când îmi spuneaţi că mi-aţi găsit mireasă,/ De ce-am plecat şi n-aş pleca acum?!”. La Moscova, Simion Ghimpu intră în viaţa culturală şi artistică plină de avânt a acelor ani, ceea ce nu putea să nu lase amprente asupra propriului mod de gândire şi percepţie poetică. Poemul care pune începutul creaţiei lui Simion Ghimpu ţine tot de perioada moscovită. E frig (1965) anunţa un poet cu recuzită austeră: economie de mijloace, laconism, lirism concentrat („E frig./ Ramul a îngheţat,/ Mă tem că-l frâng,/ Dacă strig. // E frig!/ Ce pojar rece!/ Tot suflu şi suflu,/ Dar nu pot să-l sting.”). Este o piesă din seria poeziei gnomice, cu miză pe forţa de sugestie a detaliilor, cu un eu liric înclinat spre meditaţie – un bacovian cu harul observaţiei subtile.”

Maria ŞLEAHTIŢCHI