Aurel Scobioală – 85 de ani de la naștere

*Iurie Iazan (1955) Portretul scriitorului Aurel Scobioală Ulei/ pânză, 42 x 35 cm, 2007 Colecția Arte Plastice, nr. inv. 3268, MNLR

Aurel Scobioală, prozator, scriitor pentru copii, ar fi împlinit azi 85 de ani. S-a născut la 17 septembrie 1941, în satul Mălăiești, județul Bălți, acum în raionul Râșcani, din părinți agricultori – Andrei Scobioală și Nadejda (n. Lupăcescu). Studii secundare la școala de șapte ani din Mălăiești și școala medie din Șaptebani. A absolvit Facultatea de Limbi străine a Universității Pedagogice de Stat Alecu Russo din Bălţi (1963). A lucrat ca pedagog şi director de şcoală (1961-1963), redactor-adjunct la ziarul raional Scânteia din Râșcani (1965), redactor literar la Comitetul de Stat pentru radio și televiziune (1966-1968, 1970-1976), şef de redacție la editurile „Lumina” (1976-1977) și „Literatura artistică” (1977-1986), consultant literar la Uniunea Scriitorilor (1986-1992), director general al Departamentului de Stat pentru edituri, poligrafie şi comerţul cu cărţi (1992-1994), consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova.

A debutat editorial în 1974 cu două cărțulii de proză pentru copii:  Cărăruie albă (1974) și  La menajerie (1974). Au urmat alte cărți pentru cei mici: Viceversa – hop! (1981), Băieţelul din  Lună (1980), Ce te-nvaţă o povaţă (1987), Aricioaica-doctoriţă (1988), Vorba bună ne adună (1992, Premiul Salonului Internațional de carte românească, Iași, 1993; reeditare în 2025), Alfabetul-grădiniţă (1992), Marele fermier Buş-Lăbuş (1999, Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova).

A scris și proză pentru adolescenți și adulți: Dincoace de poveste (1977) Ispita (1980) şi Greu mai cresc bărbaţii (1977), excelând în domeniul miniaturii umoristice pentru copii și maturi.

Mai semnează cărţile: Ulciorul cu pătărănii (1994), Alt ulcior cu pătărănii (2001), Peripeții cu melodii, sau cum l-a descoperit America pe Liubomir Iorga (povestiri, 2001, Premiul „Liubomir Iorga”, acordat de Uniunea Scriitorilor din Moldova), Carte pentru câini deştepţi (2003, Premiul „Cartea anului” al Salonului Internaţional de carte pentru copii,  Chişinău, 2003, Diploma de Onoare a Consiliului Internaţional al Cărţii pentru Copii şi Tineret, 2006), Scriitorii când erau copii (povestiri umoristice, 2005, Premiul Ministerului Științei și Educaţiei din Republica Moldova).

Este coordonatorul volumului Acasă, la Mălăiești (monografie; documente, mărturii din istoria mai veche și mai nouă a Mălăieștilor) care a văzut lumina tiparului în 2006 la editura Prut Internațional. Cărțile lui Aurel Scobioală au fost traduse în limbile rusă, letonă, franceză, uzbecă, ș.a

Scriitorul s-a stins din viață la 3 iulie 2007, la Chișinău.

Referințe

 Aurel Scobioală și-a explorat în mod efectiv darul de povestitor (de speță veche sadoveniană-crengiană), asociat cu acela de umorist structural (umorul și luarea în răspăr e felul său de a fi exprimat și în comportamentul cotidian) în nuveleta pentru copii, în anecdota culeasă din viața literară de culise și în miniatură în care apare ca un adevărat maestru. Stilul îi este oralizant, savuros, fluent, surprinzând veridic vorbirea de la țară, cu parfumuri arhaice și formule narative tipice, „mecanice”[…] Refractar la lumea modernă automatizată, internetizată, aruncată în oceanul informațional acaparant, Aurel Scobioală ne prezintă o lume naturală trăind sub semnul reconfortant al armoniei, păcii patriarhale, candorilor prime. (Mihai Cimpoi)

 Prozatorul ne pune să coborâm pe pământ, în cotidian, ne face să ne dăm seama de ridicolul ce ne joacă festa la fiecare pas, indiferent că suntem oportunişti sau neconformişti, tradiţionalişti sau avangardişti, mari sau mici, tot personaje ale Comediei umane suntem.  (Eugen Lungu)

 Spiritul caustic, gluma bancul bine potrivit, nonșalanța și accentul comic spontan se simt la ele acasă și în cartea Scriitorii când erau copii, acestea fiind dominantele unui scriitor, poate ale unuia din cei mai buni scriitori-umoriști la ora actuală de la noi care este Aurel Scobioală. (Anatol Ciocanu)

 Pentru mine, Aurel Scobioală e ca un pom cu trei ramuri. Primul ram ni-l prezintă ca un scriitor serios sută la sută. Al doilea – ca un scriitor al copiilor. Cel de-al treilea ram – ca autor al istorioarei vesele despre oameni de litere și artă. În scrierile lui Aurel Scobioală cititorul se va recunoaște pe sine și-i va identifica pe mulți dintre prietenii și colegii săi. Lumea din prozele lui parcă e cea pe care o vedem și, totodată, parcă e răsturnată pentru a deveni mai spectaculoasă. L-am întrebat prin ce diferă umorul copiilor de cel al oamenilor maturi. „Umorul copiilor, mi-a explicat, e spontan. Al celor maturi e gândit”… (Victor Prohin)

 Opere din Colecția Cărți a MNLR

Cărți de Aurel Scobioală în Colecțiile Muzeului Național al Literaturii Române:

Cărăruie albă, Ch., 1974; La menajerie, Ch., 1976; Dincoace de poveste, Ch., 1977; Greu mai cresc bărbaţii, Ch.,1978; Ispita, Ch., 1980; Lu-Ma-Mie Jo-Vi-Sâ-Du sau Micu cel tare din Grupa mare, Ch. 1984; Viceversa, hop! Ch., 1981; Ce te-nvață o povață, Ch., 1987; Le petit vaillant du groupe des grands, Ch., 1988 (în limba franceză); Aricioaica-doctoriţă, Ch., 1989; Vorba bună ne adună, Ch., 1992; Ulciorul cu pătărănii, Ch., 1994, ed. II – 2001; Marele fermier Buş-Lăbuş, Ch., 1999; Peripeţii cu melodii, Ch., 2001; Scriitorii când erau copii, Ch., 2005; Acasă la Mălăieşti (monografia satului, coordonator), Ch., 2006; Vorba bună ne adună, Ch., 2025.