Vasile Tărâțeanu – 80 de ani de la naștere

La 27 septembrie 1945, în satul Sinăuții de Jos, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, Ucraina, se năștea Vasile Tărâțeanu – poet, publicist și militant pentru drepturile culturale ale românilor din nordul Bucovinei. Absolvent al Facultății de Litere a Universității din Cernăuți (1972), și-a dedicat întreaga viață scrisului și apărării limbii române. A lucrat ca redactor la ziarul Zorile Bucovinei (1969–1981), apoi la Postul de Radio Kiev (1981–1991).

În 1989 a fost printre fondatorii Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu”, iar din 2000 a condus Fundația culturală „Casa Limbii Române” din Cernăuți. Tot la Cernăuți a inițiat și condus publicații de referință în limba română: Plai românesc (1990–1994), Arcașul, Curierul de Cernăuți, Junimea.

Poetul a debutat editorial în 1981 cu volumul Harpele ploii, urmat de titluri care definesc o lirică de profunzime: Dreptul la neliniște, Linia vieții, Teama de înstrăinare, Litanii din Țara de Sus, Pământ în retragere, Și ne izbăvește pe noi, Dinafară, Ochean cu cioburi sângerânde ș.a.

A fost membru corespondent al Academiei Americano-Române de Științe și Arte, membru fondator al Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuți, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași, membru de onoare al Academiei Române și director al Centrului Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți.

Pentru apărarea limbii române și promovarea culturii naționale a primit importante distincții: medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” (2000), Ordinul „Meritul Cultural” – în grad de Ofițer, Categoria A – „Literatură” (2014), iar în 2019 titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Iași.

S-a stins din viață la 8 august 2022.

OPERA

 Debut editorial: Harpele ploii, 1981.

Cărți publicate:

Poezie:
Harpele ploii, 1981;
Dreptul la neliniște, Ujgorod, 1984;
Linia vieții, Ujgorod, 1988;
Teama de înstrăinare, Chișinău, 1990;
Litanii din Țara de Sus, ed. Augusta, Timișoara, 1995;
Litanii, Iași, 1996;
Pământ în retragere, ed. Augusta, Timișoara, 1999;
Și ne izbăvește pre noi, ed. Helicon, Timișoara, 1999;
Dinafară, ed. Augusta, Timișoara, 2003;
Ochean cu cioburi sângerânde, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2005;
Infern personal, ediție în română și franceză, ed. Danaster, Iași, 2005;
Aruncarea zarurilor, ed. Timpul, Iași, 2005;
Orizonturi decapitate, ed. Augusta, Timișoara, 2005;
Degețelul salvator, versuri pentru copii, ed. Zoloti Lytavry, Cernăuți, 2006;
Cimitir ambulant, ed. RaFet, Râmnicu Sărat, 2008.

Publicistică:
Iluzii și lanțuri, ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2001;
Stâlpul de foc, ed. Scrisul Românesc, Craiova, 2007.

Volum omagial:
Crucificat pe harta țării, Vasile Tărâțeanu – 60, ed. Semne, București, 2005.

PREMII

• Premiul «Mihai Eminescu» pentru poezie, 1993.
• Premiul «Bacovia» pentru poezie, revista «Ateneu», Bacău, 1995.
• Premiul «Virgil Tatomir» pentru publicistică, 1993, București.
• Marele premiu al anului 1994 al Editurii «Adrian Păunescu».
• Premiul revistei «Poesis» pentru poezie și publicistică, 1994, Baia Mare.
• Marele Premiu «Nichita Stănescu» al Academiei Române, 1997, Ploiești.
• Premiul special pentru poezie al Festivalului Internațional «Lucian Blaga», 1998, Cluj.
• Premiul «Meritul cultural» al Asociației «Astra».
• Premiul Fundației «Etnos», 1995, București.
• Marele Premiu «Sfântul Gheorghe», Festivalul «Drumuri de spice», Banatul sârbesc, 1999.
• Premiul pentru poezie al Festivalului Internațional «Poesis», 2000.
• Premiul pentru publicistică pentru vol. Iluzii și lanțuri, Societatea Scriitorilor Bucovineni, 2001.
• Premiul de Excelență „Nichita Stănescu” – Opera Omnia, 2003.
• Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru poezie (vol. Dinafară), 2003.

APRECIERI

 „Vasile Tărâţeanu este, probabil, poetul cu cea mai acută conştiinţă a insulei roase pe margini. […] Strigătul simplu, de un dramatism singular, al liricii lui Vasile Tărâţeanu se adresează nu atât Bucovinei, cât românilor uituci…” — Theodor Codreanu.

„Un poet-Sisif cărând stânca speranței reîntregirii României este bucovineanul Vasile Tărâțeanu […]” — Ion Pachia-Tatomirescu.

„E drept, Vasile Tărâţeanu este întors în Ţară, fiind preţuit de confraţi ca poet şi militant român, membru de onoare al Academiei Române etc. Dar durerea despărţirii, în propria-i patrie, de Maica Românie nu va putea fi niciodată evaluată.” — Theodor Codreanu.

„Vasile Tărâţeanu este bradul de munte, iar răşina tulpinii sale nu este altceva decât viaţa rănită, dar nicicând îngenunchiată…” — Grigore Vieru.

„Un poet român visând România, bolnav de România, un poet exprimat în tot mai puternice poeme înţelepţite de lacrimă…” — Gheorghe Tomozei.

„Vasile Tărâţeanu nu se joacă cu vorbele, nu este festivist când scrie despre destinul limbii române…” — Viorel Dinescu.