MIHAIL GH. CIBOTARU, 90 DE ANI DE LA NAȘTERE (21 iunie 1934 – 20 ianuarie 2021)

Prozator, publicist, scenarist, absolvent al Universității de Stat din Chişinău, Facultatea de Istorie și Filologie (1959) și al Şcolii superioare de partid, secţia jurnalistică (Moscova, 1967), Mihail Gh. Cibotaru este autorul a peste 20 de cărți.

A debutat cu volumul de povestiri Tăcerea pădurilor (1965), urmat de alte cărți de schițe, nuvele și povestiri: Durerea liniştii (1969), Glasul inimii  (1971), Semaforul (1985), Sârjoaca (1986), Cu legea pre lege călcând (1991),  Nuvele (2013) ș.a.

Mihail Gh. Cibotaru este autorul a câtorva romane memorabile:  Semănătorii (1974), Pasăre călătoare (1980), Drumuri (1984), Eclipsa (1990; 2005), Vijelia (1993) ș. a.

A semnat eseuri, proză pentru copii, publicistică și memorii eseuri, între care se remarcă cărțile Izvoare (1983), Crestături pe tulpina unui destin. Retrospective subiective (2013),  Către voi, prin lumina întunericului (v. 1-2, 2018).

De asemenea a fost autor de senarii pentru filme artistice şi documentare: Întâlnirea, Cutremurul, Corespondentul special, Hora satului ş.a.

A desfășurat o activitate redacțională și publicistică la ziarul Tinerimea Moldovei (1957-1959), a fost redactor-şef adjunct la Moldova socialistă (1959-1975), redactor-şef la revista Moldova (1975-1994), redactor-şef al săptămânalului Luceafărul (1998-2001), şef de secţie la Agenţia Moldpres (1997-1998).

Ministru al Culturii în perioada 1994-1996.

Distincții: Jurnalist emerit (1984); Premiul Uniunii Jurnaliștilor, Premiul Uniunii scriitorilor pentru volumul de eseuri Izvoare (1983); Premiul de Stat al RSSM pentru volumul Sârjoaca (1986); Ordinul Republicii (2015).

„Tematica lui Mihail Gh. Cibotaru este în foarte mare măsură legată de universul rural, – o probează mai toate romanele și povestirile lui (…). Evocând satul ca o realitate familială, cunoscută, privită din interior, scriitorul se lasă furat nu numai de pitorescul acestei lumi, ci şi de problemele ei.” (Eliza BOTEZATU)

„Mihail Gh. Cibotaru, autor de proză ce se naște la intersecția reportajului literar cu ficțiunea, de unde preeminența toposului drumului și a eroului aruncat în vâltoarea vieții și în mrejele diabolic înnodate ale cotidianului „gol” […].” (Mihai CIMPOI)